Mi-e dor de vocea ta la telefon: "Alooò, Daana, ce faaci?"
Cînd ne-am cunoscut, în septembrie 1979, în Pitar Moş, am vorbit cîteva minute, mi-ai pus mîna pe umăr şi ai spus "Noi doi vom fi prieteni foaarte buni"...
Îmi amintesc cînd a murit John Lennon şi m-ai "obligat" să port doliu.
Sau cînd mergem pe Magheru, la "Sediu": aşteptai să zic "Eu vreau spanac cu ouă", spuneai "Şi eu" şi rîdeai ca un copil cînd chelneriţa striga "SĂ MAI MEARGĂ UN SPANAC CU OUĂ!!"...
Mi-aduc aminte cînd învăţam împreună pentru examenul de Old English, sau cînd desenam "copăceii" lui Chomsky: eu mă văitam că nu înţeleg nimic şi tu ţipai la mine "Fată, tu vrei să înveţi bine engleza, DA SAU NU?!"
Cînd îmi spuneai că semăn cu Caroline de Monaco şi cu Louise Fletcher... Cînd eram studenţi şi ziceai că trebuie să vorbim între noi în engleză; odată te-am întrebat "Have you finished your classes?" şi tu mi-ai răspuns "No, my classes have finished me!"
Nu-ţi plăceau copiii, te enervau mai ales în avion, dar cînd s-a născut Giada ai venit să o vezi, mi-ai spus că e frumoasă şi că plînge muzical.
Dacă închid ochii, te văd la mine acasă, cînd ne uitam împreună la Cupa Mondială din 1994: îţi explicam regulile fotbalului (erai convins că un penalty se trage de la 9 metri...), ziceai că te plictisesc, dar ieşeai pe balcon cu tata, în chiloţi şi tricou, fluturai steagul alb-roşu-verde, strigai "Hai, Italia!" şi te bucurai că te aplaudau vecinii... Cînd a ratat Roberto Baggio de la 11 metri, m-ai îmbrăţişat şi am plîns împreună...
M-ai încurajat să scriu primul articol, ai insistat, eu ziceam că nu ştiu şi nu pot, tu urlai la mine "BA DA!!", şi de fiecare dată cînd publicam ceva îmi trimiteai un mesaj şi-mi spuneai că toate textele mele sînt "savuroase".
Ziceai că la Veneţia vii numai pentru oraş şi pentru mine; "Cannes is hot, but Venice is not" repetai în fiecare an...
Cînd ne-am dus prima dată la Veneţia cu Cristi, ne-ai pus să facem lista primelor cinci filme "de neratat"; a noastră era identică, a ta complet diferită, te-ai enervat pe noi şi ai spus că "trişăm".
Îmi amintesc o petrecere la Capalbio, erai îmbrăcat în alb, cu pălărie albă, semănai cu Herman Hesse, am băut mojito şi am furat două pahare pe care scria "Martini". Odată, în Toscana, am venit la tine la hotel cu trei prieteni, ne-ai lăsat să facem duş şi te-ai certat cu proprietarul din cauza noastră.
Mi-aduc aminte cînd plîngeam după un tip şi tu mi-ai spus "Fată, potoleşte-te, că nu te merită!". Aveai dreptate.
Te supărai pe mine la Veneţia că nu ţineam minte scurtăturile descoperite de tine ca să ajungem în 10 minute de la San Marco la Gară.
Anul trecut, la Cluj, te-ai enervat că l-am confundat pe Apichatpong Veerasethakul cu Pen-Ek Ratanaruang, de parcă i-aş fi confundat pe Truffaut cu Godard...
Îmi amintesc lecţia de cinema pe care mi-ai ţinut-o în metrou la Roma, de la Flaminio la Subaugusta, cînd mi-ai explicat de ce avea dreptate Murnau, care susţinea că "Tot ceea ce nu intră în cadru, nu există".
Nu-ţi plăcea Ken Loach, dar înţelegeai perfect de ce îmi place mie.
Am în minte ultima zi petrecută împreună la Veneţia, cînd eu m-am dus să văd un film, iar tu ai rămas acasă să găteşti. M-am întors, voiam să ţi-l povestesc, dar tu ai spus "Lasă filmele, hai să mîncăm sălăţică!"
Odată te-am întrebat de ce sîntem prieteni de o viaţă, tu te-ai gîndit o clipă şi ai răspuns "Probabil pentru că la filme rîdem la aceleaşi poante"...
Mi-aduc aminte cînd te-am obligat la Veneţia să te duci la un film care mie îmi plăcuse mult, Les plages d'Agnès, de Agnès Varda, nu aveai chef, dar eu te-am ameninţat că dacă nu-l vezi îţi cînt toată noaptea la ureche "Somewhere over the Rainbow"; ai plecat la Lido mormăind, dar pe urmă m-ai pupat că te-am trimis.
Îmi amintesc seara în care m-ai lăsat în mijlocul unei străzi necunoscute la Bucureşti (fără să-mi dai indicaţii cum să ajung la doamna Manu, pe Mîntuleasa) ca să alergi acasă să vezi Big Brother.
Cînd ţi-am spus că-mi place Vlad Ivanov, mi-ai organizat o întîlnire-surpriză cu el, la Cluj, la miezul nopţii, în faţă la Diesel.
Înainte de TIFF, o rugai pe Ozana să ne pună la acelaşi hotel, în două camere vecine, ca să poţi să treci pe la mine la orice oră, "să mai vorbim puţin".
Vreau să mai merg o dată cu tine la restaurant, să plăteşti tu şi să spui "E pe mine", ca să ne amintim de anii studenţiei, cînd ziceam "What is in hand is not lie" şi "Brother brother but the cheese is on money".
Mi-e dor de rîsul tău în sala de cinema.
Recitesc dedicaţiile de pe cărţile pe care mi le făceai cadou: "Danei, cu tot dragul şi cu multă complicitate cinefilă nechibzuită", "Danei, de care mă leagă multe filme, şi mai multe amintiri, şi multă, multă afecţiune"; am păstrat poza lui James Dean pe care mi-ai dat-o acum zece ani şi pe care ai scris "Cu mîna-n ghips, eu mă gîndesc la tine şi-ţi scriu de bine!"
Mi-e dor de cum zîmbeai alintat cînd îţi spuneam "Alexissimo Leonissimo"... Vreau să mai cîntăm o dată pe stradă "I'm singing in the Rain", ţinîndu-ne de mînă...
Mi-aduc aminte cînd te-ai certat cu mama pe terasă, vorbeaţi despre Republica Moldova (!) şi eu m-am supărat pe tine, nu pe ea, chiar dacă tu aveai dreptate...
Îmi amintesc cînd am fost la Napoli şi te-ai îndrăgostit de Vezuviu... Cînd ai dat telefon în Maroc la un hotel, ai vorbit în franceză şi i-ai convins să-mi trimită mobilul pe care îl uitase Giada în cameră...
Din cîte "episoade" am trăit cu tine în 32 de ani, mă obsedează unul: eram la Roma, la bar, ai zis că vrei bere Moretti, am intrat, nu aveau, am luat bere Peroni şi ţi-am adus-o la masă, afară, în pahar; ai spus " Foarte bună! Recunosc berea Moretti dintr-o mie!"...
Regret că n-am mers niciodată cu tine la Cluj la Grădina Botanică şi nici la Veneţia la cimitir, pe insula San Michele; mă invitai, dar eu spuneam "La anul"... Odată ţi-am răspuns că eu vin la Veneţia să văd filme, nu morminte, iar tu mi-ai spus "Morţii ăştia au văzut şi ei filme, şi unii le-au mai şi făcut". Mă doare sufletul că ne-am certat într-o seară pe 100 de euro, ţi-am spus că eşti egoist şi zgîrcit, m-am ridicat de la masă, ai venit după mine, mi-ai cerut scuze, m-ai îmbrăţişat, ai zis că ţii la mine, dar că aşa îţi place uneori să te cerţi nasol cu prietenii, ca să fie viaţa mai "spicy"; n-am vorbit o zi, pe urmă ne-am uitat unul la altul şi ne-a bufnit rîsul...
Mă enervai cînd nu spălai vasele, le lăsai în chiuvetă pentru mine, pentru Cristi...
Mi-aduc aminte cînd ai venit la Veneţia cu sticluţa cu "lichidul miraculos", o ţineai printre ouă în frigider, şi asta mă călca pe nervi, sau cînd te sculai dimineaţa la 6 şi prăjeai orice în tigaie şi mie îmi venea rău de la miros.
Cînd vorbeam despre filme noaptea în pat, dar numai pînă la cel mult 23.30, că pe urmă ziceai "Aoleu, mi-e somn..." şi după cinci secunde începeai să sforăi şi eu trebuia să-mi pun dopuri în urechi...
Mi-e dor de tine la Veneţia, pe vaporetto şi pe scări la Casinò, unde aveam loc de întîlnire.
Ultimul cuvînt pe care l-ai rostit a fost "Ciao"; mi-ar plăcea să cred că te gîndeai la mine, dar ştiu că de fapt te gîndeai la Roma, Toscana, Fellini, Pasolini, Mastroianni şi Anna Magnani.
Am plîns cînd mi-a povestit Laura despre fotografia cu Marilyn fumînd, despre care spuneai "My favourite woman, doing my favourite thing"...
Îţi promit că mă împac cu Laura, pentru că erai convins că ne-am certat; aveai intenţia să organizezi o întîlnire între noi trei. Mă voi vedea cu ea în curînd, ca să vorbim despre tine. Îţi promit că mă voi duce la vară la Capalbio, pe plaja ta preferată, L'Ultima Spiaggia, şi că pe 28 iunie am să mănînc lasagne în Trastevere, ştii tu unde...
În fiecare an, de ziua ta, mă voi uita la Vertigo şi la Ordet, ca să le revezi prin ochii mei.
Îţi jur că în fiecare sală de cinema în care voi intra, cîte zile voi mai avea, am să las un scaun liber lîngă mine, pentru tine.
Con l'affetto di sempre,
Dana
