Galactoria, 2011. Ziua 3 - A Bányavirág din H(eden) Garden

Un pătrat, patru laturi, patru actori şi nici un cuvânt - aşa începe primul spectacol de duminică, 22 mai 2011, cea de-a treia zi a Galactoriei. Kelenhegyi Olga, studentă la actorie, a regizat un spectacol, Én-mi-ő-ti-te-ők, în care joacă alături de colegii ei de la linia maghiară şi română. Construit pe mişcare, pe controlul corpului, pe atenţia pe care şi-o acordă unii altora, totul e redus la prezenţa fizică. Nu există obiecte în scenă, corpul fiind singurul element de care se folosesc. Energia începutului e foarte bună, pătratul ba îi apropie, ba îi desparte, creând un flux de mişcare ce intrigă spectatorul care se uită când la unul, când la altul. Odată cu proiecţiile care trimit în afara spectacolului se pierde din exact miezul acestuia, şi anume prezenţa atât de puternică a corpurilor ce au o mobilitate ce funcţionează, parcă, la aceeaşi temperatură. Se trece de la 3D la 2D, pentru că atenţia se concentrează pe proiecţie, iar volumul actorilor, ce privesc şi ei în aceeaşi direcţie, se pierde. Apoi, pas cu pas, se revine la corpul actorului prezent pe scenă.
 
Medeea redux, în regia lui Vlad Massaci, cu Amalia Huţan, aduce în prezent povestea mamei care îşi omoară copilul. Arătând ca unul, ea stă pe scaun, iar mişcările pe care le face sunt minime, fiind mai ales gesturi de nervozitate. Discursul este sacadat, şi se trece de la seriozitate la un soi de relaxare şi de rupere a tensiunii textului, lucru care accentuează ciudăţenia situaţiei.

Următoarele două spectacole au fost produse în cadrul proiectului de Practică Teatrală în Regiunile Centru şi Nord-Vest (organizat de Teatru 74). Primul, Flori de mină / Bányavirág, are o vitalitate pe care textul scris de Székely Csaba deja o revelase. Ceea ce proiectul de la Mureş a adus textului sunt cinci actori buni şi o regie care nu se arată pe sine, ci îi subliniază pe cei care joacă. Replicile se leagă natural, iar textul e echilibrat pentru că, aşa ca în laborator, amestecă drama unor locuitori ai unei comune cu picături consistente de comic. Sinuciderile, închiderea minei, lipsa locurilor de muncă, un bătrân bolnav ar putea să fie premisele de pornire pentru o dramă atât de densă, încât spectatorul să nu ridice nici măcar o dată colţurile gurii. Însă Ivan (Orbán Levente) şi Mihály (Bodor Balázs), îngrijindu-se de tradiţii (adică înghiţind litri de pălincă) pot să facă haz de situaţia în care se află, mai ales pentru că ironia şi autoironia încă le animă discursul.

H(eden) Garden lucrează cu tema copilăriei şi a prieteniei. Actorii alunecă uşor-uşor de la condiţia de copii receptivi la adulţi reci printr-un joc - Jocul de-a ce-o să fiu când o să fiu mare. Trecerea e resimţită de public direct în stomac, pentru că e gradată foarte fin, dar cu fiecare pas făcut e tot mail limpede că drumul înapoi nu mai e posibil. Din punct de vedere al regiei (Medeea Iancu), se mizează pe contrastul dintre cele două vârste şi pe trecerile de la una la cealaltă, aşa cum e scena în care Prietenul (Vlad Nemeş) e în întuneric, singur, înspăimântat de gândacii care se urcă pe el. Simplitatea monologului final al aceluiaşi Prieten face ca atenţia să nu se concentreze pe actor (e, din nou, meritul actorului), ci pe text, emoţionând spectatorul ce cade în sine şi în propria sa poveste privind maturizarea.

După o zi de fluctuaţii emoţionale, seara s-a încheiat în hohote de râs cu un spectacol de improvizaţie, unde patru dintre actori sunt foşti absolvenţi ai clasei prof. Miklós Bács. Plecând de la câteva mici indicaţii venite din public, ei reuşesc să creeze poveşti din cuvinte aleatorii, demonstrând o inventivitate nebună, născând situaţii când absurde, când realiste. Dincolo de atenţia, creativitatea şi disponibilitatea lor se poate citi bucuria cu care ei lucrează împreună, şi, cum ar spune reclama la un card, astea sunt momente nepreţuite.
 
Én-mi-ő-ti-te-ők de Kelenhegyi Olga
Cu: Kelenhegyi Olga, Sebők Maya, Molnár György, Olimpiu Blaj.
 
Medeea redux de Neil LaBute
One-woman-show: Amalia Huţan
Regia: Vlad Massaci
 
Flori de mină / Bányavirág de Székely Csaba
Regia: Alexandra Felseghi
Cu: Orbán Levente, Szász Reka, Bodor Balázs, Olga Kelenhegyi, Kovács Károly
 
The (H)eden Garden de Alexandra Pâzgu
Regia: Medeea Iancu
Sunet şi lumini: Victor Lup
Cu: Vlad Nemeş, George Dometi, Fulvia Folosea, Alexandra Odoroagă, Florin Călbăjos, Ioana Predescu
 
Just Push Play, spectacol de improvizaţie
Cu: Dragoş Muscalu, Georgiana Popan, Bogdan Rădulesccu, Rob Pavicsits, Matei Rotaru.