Galactoria, 2011. Ziua 6 - În patru spaţii

Afişul de la Trei minute te chema la Bastionul Croitorilor unde Mihai vrea să petreci cu el cele mai importante trei minute din viaţa lui. Mihai (Rareş Stoica) te întâmpină pe scări şi te conduce în spaţiul de joc, care e foarte puternic, datorită designului şi al istoriei. Foarte natural, el se plimbă cu mici gustări şi cu suc printre spectatori. E emoţionat, spune. Apoi îşi începe povestea, care, în ciuda zâmbetului său, nu e foarte veselă. Se consideră superficial, prost, incult. Iar tatăl i-a murit de curând. Micile episoade sunt întrerupte de crize de durere în zona stomacului, dureri pe care încearcă să le minimalizeze. Actorul este carismatic şi captivează publicul. Însă finalul, din cauza faptului că textul iniţial a fost tăiat, nu se înţelege. Doar ieşirea din personaj face publicul, uimit că s-a terminat, să aplaude.

Se lansează Oxigen, un nou album, e anunţat publicul după ce intră în Club Diesel şi regizoarea (Olga Macrinici) pune o ştampilă cu numele spectacolului pe mâinile celor prezenţi, care se aşează la mesele din club şi ascultă muzică. Apare El, apoi Ea. Începutul e mai dificil pentru El, care se concentrează mai ales pe modul în care spune replica, decât pe ceea ce rosteşte. Textul curge normal, dar este întrerupt de cântece de pe albumul care se lansează şi de dansuri despre care ai putea să spui că "Am mai văzut asta undeva!" Spectacolul are momente de duioşie, de nervi, de sinceritate, iar ritmul nu scade nici o clipă, mai ales datorită alternanţei tipului de energie şi a tematicii de la o scenă la alta. Buna coordonare dintre actori se vede când, pe rând, unul vorbeşte, iar celalalt mimează ceea ce se spune.

Iarna e un alt spectacol care are loc într-un spaţiu mult prea încărcat, şi anume la Casa Tranzit. Trei ecrane cu proiecţii se află în spatele unei scene turnate, învelite într-un material de catifea. O fată face strip-tease şi cântă în franceză. Un bărbat în face fotografii cu telefonul. Un tânăr îmbrăcat în alb dansează pe lângă turnantă. Spectacolul are multe elemente care atrag atenţia spre ele separat, astfel încât cu greu te poţi concentra la actori. Textul e dificil, iar personajele nu au o relaţie clară. Ambiguitatea aceasta voită se suprapune peste cea creată regizoral, rezultatul fiind un spectacol pe care spectatorul încearcă să-l descifreze minut de minut, căutând sens în orice nou element ce apare pe scenă.

Actori dezbrăcaţi de tot ce înseamnă jocul greoi şi gros - iată ce se încearcă cu Rază de soare, adaptare după Furtuna lui Ostrovsky, în studioul Facultăţii de Teatru şi Televiziune. Simplificarea s-a produs la toate nivelurile scenice. În primul rând, scenografia e simplă, obiectele sunt puţine şi se refolosesc - un cufăr e şi o bancă, apoi ajută la formarea unei intrări într-o clădire. Costumele sunt negre, cu câte un element care să individualizeze personajele, iar jocul lor e interiorizat. Odată ce se află în scenă, acesta trebuie să-şi folosească vocea şi corpul, pentru că alte obiecte nu pot să-l ajute. Acest exerciţiu îl arată pe actor care, uneori, nu ştie cum să se poarte, creând momente care nu ar trebui să fie amuzante. Pentru că după ce joacă se rămâne în scenă, se creează o legătură vizibilă între ei mai ales când cântă, lucru care face ca tensiunea să urce încet-încet spre finalul nefericit.

Trei minute după Alexa Băcanu
One-man-show Rareş F. Stoica
Regia: Alexandra Sofonea

Oxigen de Ivan Vîrîpaev
Regia: Olga Macrinici
Cu Diana Avrămuţ şi Sergiu Marocico

Iarna de Jon Fosse
Regia: Elena Butuşină
Cu Emőke Pál şi Lucian Rad

Rază de soare adaptare după Furtuna de Aleksandr Ostrovsky
Regia: Katya Kamotskaia şi Mark Stevenson
Cu George Bîrsan, Ioana Predescu, Petre Ancuţa, Cătălin Vieru, Olimpiu Blaj, Florin Călbăjos, Vlad Nemeş, Andrei Stehan, Dania Ţinca, Raluca Lupan, Florina Florian, Fulvia Folosea.
Sunet şi lumini: Victor Lup.