Galactoria, 2011. Ziua 5 - După uşile închise

Spectacolul liniei maghiare de actorie, Közel sincs már e vadság erdeinkben, în regia lui Köllö Csongor subliniază, dacă mai era nevoie pentru cei care au văzut spectacolele lor din primele zile ale Galactoriei, actorii. Fiecare are câte un rol consistent, ceea ce îi ajută să se instaleze confortabil în personaj. Rezultatul este un spectacol a cărui consistenţă e dată de o colaborare bună între ei - fiecare e atent la ceilalţi.

Ioana Decianu, în Cu uşile închise, dramatizare după textul cu acelaşi nume al lui Sartre, restrânge în mai puţin de o oră povestea unei femei, Estelle, care a ajuns în infern. În sala unde se joacă se intră pe fereastră. Pentru cei care nu cunosc textul, tensiunea urcă odată ce ea povesteşte puţin câte puţin.

Dacă la început i se oferă un vot de încredere, pentru că publicul vede doar vârful icebergului, minut cu minut se dezvăluie, de fapt, adevărata poveste. Încercarea ei de a se livra unor persoane din public, pentru a fi scoasă de acolo, devine ciudată şi greu de suportat după ce auzi povestea. Ca în faţa unui juriu, acuzatul vorbeşte, mai mult pentru că nu suportă liniştea, decât din cauza conştiinţei încărcate. Jocul ei e constant, fără un crescendo puternic, de la început se divulgă faptul că ascunde o dramă bine camuflată sub masca unei victime a întâmplării. Proiecţiile, de o calitate slabă, distrag atenţia, mutând interesul spectatorului de la actriţă la zidul din spatele ei. Spaţiul de joc e foarte restrâns şi ajută spectacolul, pentru că senzaţia de claustrare este puternică, iar publicul e aproape. Ea mizează pe efectul finalului, când va striga spectatorilor celebra replică Infernul sunt ceilalţi.

Közel sincs már e vadság erdeinkbe, de Theresia Walser
Regia: Köllö Csongor
Cu: Sebők Maya, Kelenhegyi Olga, Molnár György, Pál Emőke, Hunyadi István, Bodor Balázs, Szász Réka, Orbán Levente, Bereczki Enikő.

Cu uşile închise, după Jean Paul Sartre
Regia şi interpretarea: Ioana Decianu.