Cum cinema-ul românesc a fost o prezenţă constantă la ultimele şase ediţii ale Festivalului IndieLisboa, fiind recompensat cu diverse premii, printre care amintim pelicula Morgen în regia lui Marian Crişan care a obţinut recent Premiul de Distribuţie la ediţia 2011, organizatorii Festivalului şi-au manifestat dorinţa, ca în cadrul proiectului amplu de internaţionalizare a acestei prestigioase manifestări cinematografice, să prezinte şi în România un segment al respectivului Festival. Ne bucurăm să asistăm la concretizarea unui proiect conceput, în urmă cu un an, de ICRL împreună cu responsabilii IndieLisboa, prin prezentarea unui focus asupra cinema-ului portughez la cea de-a X-a ediţie a Festivalului Internaţional de Cinema din Transilvania, TIFF. Acesta se desfăşoară în perioada 3-12 iunie 2011 şi va prezenta câteva din filmele care s-au evidenţiat la ediţiile anterioare ale IndieLisboa: Singularidades de uma Rapariga Loura de Manuel de Oliveira, Traces of a Diary de Marco Martins şi André Príncipe, A cara que mereces de Miguel Gomes, Movimentos perpétuos: Cine-Tributo a Carlos Parede de Edgar Pêra, Arca d\'Agua de André Gil, Mata, Paisagem Urbana com Rapariga e Avião de João Figueiras, Ruínas de Manuel Mozos, Arena de João Salaviza, A History of Mutual Respect de Gabriel Abrantes e Daniel Schmidt şi Guerra Civil de Pedro Caldas.
Regizorul Pedro Caldas şi directorul IndieLisboa, Miguel Valverde, vor însoţi acest program portughez în România. Last but not least, trebuie să menţionăm implicarea, cu discreţia şi modestia-i binecunoscute, a regretatului coleg Alex Leo Şerban care, prin sugestiile competente, prin profesionalismul recunoscut şi apreciat de colaboratorii noştri lusitani, prin anticiparea anvergurii prezenţei portugheze in cadrul TIFF, a reuşit să creioneze un proiect îndrăzneţ, mai amplu şi mai diversificat faţă de cum fusese conceput iniţial.
Aşa cum ne obişnuiserăm în ultimii ani să-l avem pe Leo oaspete de onoare la Festivalul de Film de la Lisabona, credem că prezenţa IndieLisboa la TIFF, la scurt timp după plecarea sa dintre noi, este un motiv de bucurie şi de recunoştinţă pentru tot ce a întreprins Leo pe tărâmul celei de-a şaptea arte, în cazul în speţă pentru dinamizarea cunoaşterii şi schimburilor dintre cinematografiile româneşti şi lusitane.