Spades, clubs, diamonds... in the bottle sau despre cum forma inimii unui om poate începe să ia contur într-o seară

El este într-o formă excelentă, fizică, muzicală, aparent şi psihică. Superb cîntat, o armonie aproape perfectă a sunetelor, orchestra condusă de dirijoarea cu aspect asiatic se încadra aproape riguros de bine în peisaj, solista al cărei nume nu l-am reţinut, m-a făcut să reţin pe lîngă voce şi zîmbetul pozitiv, larg şi unduirile şoldurilor, extrem de feminine, puse în valoare magistral de Desert Rose.

Frumos. Sting radiază bunătate. Şi certitudinea că ai în faţă un artist complet, care abordează la fel de lejer voce, instrumente, dans şi limba română. Un om valoros şi, de aceea, modest, un artist elegant, care lasă suficientă scenă tuturor "colegilor de concert"... Ca un novice ce nu pot numi prea multe instrumente muzicale, pot doar să zic că mi-a plăcut chitara, trompeta, contrabasul, saxofonul, vioara... Orchestra, în sine, s-a văzut suficient de mult şi suficient de puţin, totul a fost extrem de echilibrat... Specific unui Englishman in New York... himself, no matter what they say...

Mi-a plăcut poziţionarea scenei, îndreptată spre emblematica, dar încă îngrozitoarea Casă a Poporului, care, luminată şi cu cercuri de pescăruşi rotind deasupra, devenise, la un moment dat, locul ideal pentru o lună coborîtă de pe drapelul turcesc.

Precum spuneam, extrem de echilibrat, chiar dacă, pe alocuri, aveai şanse egale să adormi, să începi să plîngi, să te urci pe scenă sau să te ridici de pe scaunul tău şi să cînţi în picioare, totul echilibrat - vocea, pauza, chiar şi ordinea instrumentelor şi a apariţiilor pe scenă. Liniştea cuprindea spontan publicul. Apoi, o inflexiune uşoară a vocii artistului declanşa o efervescenţă colectivă, un vibe greu de nesesizat. Şi finalul a fost echilibrat, chiar şi după patru bisuri, atunci cînd, după reveniri şi reverenţe repetate, artistul a zis cald, hotărît şi extrem de pozitiv, scurt şi cuprinzător, fără urmă de întoarcere, Good night, Bucharest!

Acest concert a rostit răspicat, inclusiv pentru cei ce nu reuşesc să îşi reprezinte forma inimii lor, cinci versuri ca un testament de vîrstă timpurie: Those who speak know nothing / And find out to their cost / Like those who curse their luck / In too many places / And those who fear are lost.

Am avea nevoie de Sting. Să ne vină regulat. Tuturor. O dată pe lună ar fi bine, pentru ca să purifice ceva din grija care ne încreţeşte fruntea, cotidian şi inutil, să aducă vreme frumoasă şi ne amintească, mereu, mereu, mereu How fragile we are.