Ban la ban trage și succesul la succes. De acest truism m-am lăsat cucerit încă o dată în sala Teatrului Erkel din Budapesta. Sală arhiplină (1.800 de locuri), lume vibrând de nerăbdare, agitată și îmbulzită pe la barurile de pe diferite nivele, atmosferă destinsă, zumzet de gală (înainte de spectacol și în pauză), toalete feminine sclipitoare, parfumuri dar și ținută sportivă, consum intens de cafele, limonade și covrigi uriași, lume dezinhibată, atrasă de magia spectacolului cu tot ce poate oferi mai bun. Impactul cu plăcuta rumoare din proximitatea scenei e total.
Inaugurată în 1911 sub denumirea Népopera (Opera Populară), instituția budapestană a primit numele compozitorului maghiar Ferenc Erkel în 1953 și în prezent Erkel Szinház promovează cu deosebire musicaluri cu impact asupra publicului larg. Unul dintre acestea este Rebecca (premiera 2 aprilie 2026[i]) în regia lui Béres Attila. Succesul mondial al romanului gotic scris de Daphne du Maurier în 1938, un bestseller autentic, reverberează, iată, în producții de film și de teatru până azi. Etalon rămâne ecranizarea din 1940 a lui Alfred Hitchcock cu Joan Fontaine și Laurence Olivier. Un remake din 2020 a fost realizat de Ben Wheatley pentru Netflix.
Pornind de la Viena, unde a avut premiera mondială în 2006, spectacolul pe muzica lui Lévay Szilveszter și libretul lui Michael Kunze a fost montat în 14 țări, printre care și în România la Teatrul "Ion Dacian" din București. Reeditări consecutive ale unui succes-monopol. Versiunea de la Erkel se bazează pe turarea la maximă intensificare a efectelor scenice. Impresionante în sine, tensionante, copleșitoare. Treziri pasionale de participare și retrăire a subiectului cunoscut.
Povestea timidei femei (Én - Eu, naratoarea, Kovács Gyopár / Tót Angelika) care se îndrăgostește de chipeșul văduv Maxim de Winter (Brasch Bence / Feke Pál) este transpusă în stil de vodevil clasic, agrementat cu proiecții video halucinante. Dacă rezidă în ceva realmente misterios și fantastic, conform canonului baroc, acel ceva extrapolat scenic este dat tocmai de grandioasa componentă a decorului și a imaginilor derulate fantasmatic. Deoarece - nu-i așa? - "literatura barocă se concentrează pe efect și ostentație". Și efectele colaterale întru început, promovate ostentativ, în mare fierbere vizuală, devin ele însele componentele esențiale în arta montării de o asemenea anvergură.
Misterul conacului Manderley, unde își duce Maxim noua soție, mister sugerat în filmul lui Hitchcock prin umbre și scene lungite, invadate de griuri persistente, e eludat prin mulțimea obiectelor reale și repeziciunea cu care se schimbă decorul (scenograf: Balazs Horesnyi). Cele două rotative, cu scările spiralate, creează o atmosferă delirantă, împreună cu pilaștri sau candelabrul, cu barca răsturnată, cu ferestrele deschise spre cerul plin de păsări rătăcitoare, rău prevestitoare, venite parcă din altă scriere a autoarei - Păsările - după care Hitchcock a făcut un alt film celebru. Animația și iluminarea aparțin "observatorului de păsări Janos", dar cele mai tulburătoare imagini sunt cele cu valurile spumegânde care se revarsă literalmente peste destinele personajelor. Balans între real și fantastic, între iubire și ură, între trecutul obsesiv și prezentul ostracizant. Da, aceste elemente creează misterul necesar pentru încadrarea acțiunii. Desigur acordurile muzicale viguroase însoțesc și amplifică adecvat zbuciumul sufletesc al tinerei naive care intră într-o lume necunoscută, guvernată de fantoma fostei soții a lui Maxim.
Conflictul cu teribila doamnă Danvers (Malek Andrea / Gallusz Nikolett), menajera și camerista Rebeccăi, pune în evidență tensiunea subiectului axat prioritar pe psihologia personajelor și pe interacțiunile dintre ele. O agravare a situației intervine prin acuza adusă lui Maxim că și-ar fi omorât soția, pe Rebecca, într-o ambarcațiune. Dar Maxim scapă de această învinuire și recunoaște că nu a iubit-o pe Rebecca, deoarece i-a fost infidelă. În schimb doamna Danvers a făcut o adevărată pasiune pentru ea și nu acceptă ca noua soție a lui Maxim să-i ia locul. Se va răzbuna incendiind conacul Manderley. Aici, realizatorii musicalului ajung la un punct culminant al efectelor tehnice, punând în acțiune toate mijloacele vizuale pentru a da amplitudinea necesară momentului. Întreaga scenă e cuprinsă de flăcări virtuale, chiar și cele două loje laterale în care s-au desfășurat, sporadic, unele secvențe. Un apogeu al subiectului și al implementării efectelor tehnice așa cum nu am mai văzut.
Rămân la convingerea că misterul din atmosfera romanului, tensionat și liniar, univoc și sumbru, mai degrabă țintind spre vacuum decât spre supra-aglomerare de mijloace scenografice, a fost transferat unui tumult de echipamente tehnice bulversante, utilizate cu mare forță expresivă, desigur, într-un spectacol de trupă foarte bine organizată.
(foto: Teatrul Erkel, Budapesta)
Rebecca după Daphne du Maurier Regia: Béres Attila Distribuția: Gyopár Kovács / Angelika Tóth, Bence Brasch / Feke Pal, Andrea Malek / Nikolett Gallusz, Tamas Vereb / Peter Puskas-Dallos, Dorottya Udvaros / Erika Náray, Peter David Cseh / Tibor Fehér, Nikita Braga, Bernadette Cutter, Attila Fejszes, Laszlo Barnák / Bela Szerednyey, Barat Attila, Christopher Biró, Peter Boda, Judit Drummer, Juhasz Lilla Bella, Isaac Gallagher / Vilmos Weber
[i] Regizorul Attila Béres a montat Rebecca în 2010 la Teatrul de Operetă din Budapesta. Apoi, în stagiunea 2010-2011, a montat același text pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical "Ion Dacian" din București (TNOM), într-o versiune inspirată, dar neidentică, cu cea din Budapesta. Deși de mare succes, din motive obiective, versiunea bucureșteană s-a întrerupt pentru că TNOM a părăsit, în primăvara lui 2011, sala în care activa, în incinta Teatrului Național București și soluțiile ulterioare de continuare a prezentării acestui spectacol au fost sporadice și nu suficient de adecvate. În 2023, Teatrul de Operetă și Musical "Ion Dacian" l-a invitat pe Attila Béres să repună în scenă Rebecca. După o încercare de a reface spectacolul original, Attila Béres a decis să îl reia de la zero, păstrând însă imaginea vizuală originală. În primăvara lui 2026, noua versiune bucureșteană a inspirat o nouă versiune budapestană.
