Viaţa e un miracol, o utopie a lui Kusturica

Se numără printre ultimele apariţii cinematografice şi a fost îndelung aşteptată de către amatorii de film. Viaţa e un miracol se numeşte producţia lui Emir Kusturica care a poposit, în sfîrşit, în România.

Considerat unul dintre cei mai de succes regizori din Europa, Kusturica s-a consacrat mai ales prin creaţiile sale Underground, Arizona Dream sau Pisica albă, Pisica neagră, filme care, prin autenticitatea şi ingeniozitatea cu care au fost realizate, au stîrnit plăcerea tuturor celor care le-au vizionat, indiferent de vîrstă. Dacă există un regizor care poate doborî teoria conform căreia o producţie cinematografică nu poate fi considerată opera unei singure persoane, acela este Kusturica.

În Viaţa e un miracol el construieşte atît scenariul, cît şi producţia, semnează muzica şi contribuie vizibil la toate celelalte segmente artistice care compun lungmetrajul, numărîndu-se, totodată, printre cei cinci producători care s-au îngrijit de apariţia filmului pe marile ecrane. Viaţa e un miracol tratează povestea de dragoste dintre Luka, interpretat de Slavko Stimac, şi Sabaha, rol care este jucat de Nataşa Solak, într-o variantă regizorală nu tocmai străină de cea cu care ne-a obişnuit Kusturica. Deşi construite pe modele tipizate, personajele reuşesc totuşi să surprindă. Regizorul creează o dilemă shakespeariană într-un context balcanic. Războiul din Bosnia, element haotic, îl conduce pe Luka în mrejele iubirii. După ce soţia îl părăseşte pentru un muzician, iar fiul este luat în armată, viaţa lui ia o altă întorsătură. Luka, care nu s-ar fi gîndit vreodată că poate să ia pe cineva ostatic, nu numai că recurge la acest lucru, el se şi îndrăgosteşte de ostatic.

Dilema intervine atunci cînd Luka trebuie s-o schimbe pe ostatica Shaba contra propriului fiu. Este îndrăgostit de ea, dar îşi iubeşte şi fiul. Un film trist, dar totodată optimist. Condamnat să asiste la distrugerea provocată de război, Luka regăseşte perspectiva iubirii. Kusturica a încercat astfel, dacă nu să înlăture moartea, cel puţin să o sfideze. "Este datoria fiecăruia dintre noi să ne construim propria utopie în condiţiile în care moartea este un lucru de fiecare zi", a spus regizorul într-un interviu dinaintea premierei filmului. El a mai precizat că ar fi fost acuzat că a construit un film de modă veche cînd, de fapt, acesta poate fi numit mai degrabă un film modern de modă veche, în sensul în care el a încercat să sublinieze emoţiile, pur şi simplu şi nu să redea vinovăţia celor care au purtat războiul.

Povestea s-a întîmplat în realitate, în timpul războiului. Nimic comparabil cu ce s-a văzut la televizor, superficial, manipulator, comercial. Kusturica pătrunde adînc în reacţiile umane.