Kusturica loveşte din nou - Viaţa e un Miracol

Viaţa e un Miracol este titlul acestei co-producţii franco-sârbeşti, şi în acelaşi timp una dintre primele replici ale filmului: un personaj observă un pui ieşind dintr-un ou, după care acesta se pierde prin găurile gardului... O poveste care s-ar putea întâmpla oriunde, însă în cazul de faţă are loc într-un sat sârbesc din 1992 la graniţa cu Bosnia. Războiul balcanic stă să explodeze, însă sătenii sunt absolut siguri că nu va ajunge până la ei. Însă curând experimentează pe propria piele focul artileriei.

Asta nu înseamnă că Zivot je Cudo este un film de război. Din contră. Este povestea unui mic grup de oameni şi a similarităţilor sau a diferenţelor lor.

Luka este managerul unei gări de provincie şi locuieşte în casa de deasupra, alături de soţia sa cam deranjată psihic Jadranka şi de fiul lor aspirant la succesul fotbalistic Milos. Noile oportunităţi turistice ale noii linii ferate îl preocupă înainte de toate pe Luka, care nu îşi vede familia destrămându-se, alienându-se. Războiul va instaura noi ierarhii, fiul său va fi mobilizat şi apoi prizonier, soţia va pleca alături de un muzician ungur.

Luka nu e genul de om uşor de oprit din treburile lui, astfel încât îşi continuă munca la gară, în timp ce violenţa se transformă în jurul lui din mici izbucniri într-un adevărat război. Un amic binevoitor îi va aduce o bosniacă, tânăra musulmană Sabaha, pe care Luka va trebui să o schimbe contra fiului său. Nu va trece mult până când Luka va începe să o aprecieze pe fată, deşi în teorie ea aparţine unei alte etnii, altei religii, şi este un duşman de război.

Regizorul Emir Kusturica are darul de a-şi folosi poveştile pentru a vorbi despre diferenţele între personaje la scară mică, fapt care poate duce la război pe scară mare. In acelaşi timp ne spune că de multe ori ceea ce ne este impus ca diferenţă pe plan oficial, la nivel personal este absolut surmontabil şi insignifiant.

Există o scenă elocventă în acest sens chiar înainte de începutul războiului, la un meci de fotbal al lui Milos. Nişte huligani intră pe teren şi încep o bătaie violentă, la care se alătură jucători şi spectatori. Regizată de Kusturica, scena este hilară şi intens tragică în acelaşi timp, demonstrând cum violenţa se aprinde din raţiuni futile şi cum, văzută de la distanţă, apare absurdă.

Filmul oferă câteva scene care pendulează între oniric, baroc, absurd şi tragi-comic, fapt care ţine filmul la o verticală a bogăţiei şi a inventivităţii scenaristului şi regizorului. La două ore şi treizeci de minute, Viaţa e un Miracol este un film despre voinţa oamenilor de a supravieţui, un film cu personaje calde şi realiste, într-o lume absurdă.