Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Viaţa este un miracol

Viaţa. Un miracol. Argumente.


Apropo TV, decembrie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pentru că după ce a reuşit în fine un film cu happy end (Pisica albă, pisica neagră), Kusturica reuşeşte primul său film de dragoste, imposibilă ce-i drept, dar contagios de vie.

Pentru că deşi sătucul pare desprins din Menzel iar atmosfera din Bunuel via Renoir (dacă ţineţi neapărat la referinţe cinematografice), produsul final, absurd şi delirant, e Kusturica 100%.

Pentru că paralela viaţă / cale ferată neterminată e pe cât de exactă pe atât de crâncenă.

Pentru că, din cele trei personaje principale, unul (Luka) refuză să înţeleagă, altul (Jadranka) înţelege perfect, iar al treilea (Sabaha) nu poate. Încă.

Pentru că citatul obligatoriu din Fellini vine, pour une fois, în timpul mult comentatei dar atât de necesarei secvenţe onirice.

Pentru că războiul, deşi inevitabil, e prezentat mai întâi simbolic (asasinatul, meciul de fotbal) şi apoi distant, la televizor sau după dealuri.

Pentru că Dr. Nelle, vocalist la No Smoking şi ocazional actor, joacă la fel de bine precum cântă şi vorbeşte ungureşte mai bine decât joacă.

Pentru că cel mai complex personaj nu e nici nevasta care cântă operă în creierii munţilor, nici poştaşul pasionat de şah, nici puştiul îndrăgostit de fotbal, nici noul primar, amator de droguri din mers şi sex german prin satelit şi nici măcar moşul enigmatic despre care oamenii cred că a murit de mult... ci măgarul îndrăgostit, lacrimogen şi sinucigaş, un adevărat deus ex machina.

Pentru că omul Kusturica a trăit şi a respirat la propriu acest film (15 luni de filmări), şi asta se vede în fiecare cadru.

Pentru că regizorul Kusturica e singurul capabil să te facă să plângi (pierderea de sânge) şi să râzi (bancul cu pinguinul) în acelaşi timp. Cu lacrimi.

Pentru că o glumă simplă (răcanul cu arma pe dos), banală în oricare alt film, devine prin (dublă) repetiţie, o mostră de umor suprarealist, condimentat cu o trimitere subtilă către un alt film clasic despre nebunie: "This is the end, my only friend... the end"

Pentru că cineva foarte drag mie a întrebat candid(ă) la final; "Românii de ce nu pot face aşa filme?"

Pentru că, draga mea, se scrie cinema dar se pronunţă Kusturica.



 Toate articolele despre Viaţa este un miracol


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Creţulescu


Alte articole

 Viaţa e un miracol - Inconfundabilul, Andrei Gorzo
 Kusturica loveşte din nou - Viaţa e un Miracol, Giulia Ghica Dobre
 Viaţa e un miracol - Zivot je cudo, Distribuitor Independenţa Film
 Viaţa e un miracol - Un Kusturica ca la mama acasă, Iulia Blaga
 A fost odată în Balcani - Viaţa e un miracol, Andrei Creţulescu
 Toate articolele despre Viaţa este un miracol


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer