Jurnal de sportiv la Jocurile Artistice HOP (I) - Gala Tânărului Actor HOP, 2011

22 august 2011, 21:00 (mă iubeşte), Argeşelul nr. 15, turceşte pe covoraş, Bucureşti
 
Tic-tac!, tic-tac!, tic-....
 
Peste opt zile începe aventura pe care aş vrea să o numesc Jocurile artistice HOP 2011, un amical în deplasare, la Mangalia, unde arbitrii sunt pe teren şi aleargă alături de jucători, privind în aceeaşi direcţie: Teatrul. Un maraton de patru seri care, aşa cum l-am perceput eu în ediţia din 2010, se parcurge pe cont propriu, dar cu solidaritate între concurenţi.
 
Acolo mă voi întâlni cu două iubiri, ale căror nume de cod sunt Scena şi Marea, cu mine - în încercarea de a nu străbate un drum deja cunoscut, prin cele două momente ce mi-au fost acordate, ci de a fi cinstită şi deschisă pentru a cunoaşte noi căi ce duc la aceeaşi destinaţie (sau spre una nouă, necunoscută) -, şi cu oameni dragi.
 
O parte din aceşti oameni dragi mi-au fost colegi de grupă, în facultate, alţii colegi un pic mai mici, dar tot de facultate, tineri actori şi frumoşi oameni pe care i-am întâlnit în 2010 tot cu această ocazie, apoi oameni mari, pe care i-am îndrăgit în 2010, sau chiar în această vară, în urma experienţei Andrei Şerban-Ipoteşti. Zâmbesc tare bucuroasă pentru că îi voi revedea curând şi pentru că vom petrece puţin, dar cu folos, timp împreună...
 
Sunt kamikaze şi-mi place sentimentul detonării - emoţiile dinaintea intrărilor în lumină. Apoi sunt topită de nerăbdarea de a împărtăşi, de a dărui jucăriile pe care le-am confecţionat din ce-am găsit în gospodăria sufletului meu.
 
Curiozitate. Asta mă încearcă gândindu-mă la interpretarea textului impus, care a avut un traseu, zic eu, cel puţin... ciudat. Laconic: lectura primelor capitole - beznă, gândul de a citi tot romanul - pentru luminare, apoi renunţare categorică la această intenţie, lectura unui rezumat - confirmarea intuiţiei iniţiale din aparenta beznă, liniştea decriptării şi selectării unor fragmente ce mi-au plăcut, renunţare la tot şi... pe neaşteptate, o idee venită cu porumbelul, de Sus, care a fost trambulina de pe care am sărit, aterizând în... momenţelul pe care-l lucrez acum. O nebunie care mă amuză teribil, şi pe care îmi face plăcere să o propun, deşi nu cred că e comedie.
 
Nu ştiu dacă fac haz de necaz, sau caz de necaz (textul impus nu este visul meu de-o scurtă viaţă), dar mi-am propus să urmăresc anumite gânduri ale autorului, cele care au vibrat în mine, să mă joc şi să merg pe mâna senzaţiilor pe care le-am avut citind anumite pasaje, şi pe ideea Alterităţii pe care o propune această Gală a Întâlnirii în Teatru.
 
Mi-am propus ca însăşi seara în care voi "performa" să fie una de repetiţie, de căutare, de bucurie a jocului cu păpuşi înfăşate (ca cele din copilărie, făcute de bunica, din cioate învelite în basmale) şi nu una în care voi fi "scoasă la tablă, să spun frumos lecţiile".
 
Voi vedea ce reuşesc din tot ce mi-am propus... încredere în "Tata-Doamne", şi de nimic nu am nevoie.
 
.........-tac!!!

Notă: Diana Croitoru concurează în cadrul secţiunii Individual la Gala Tînărului Actor HOP, 2011.