Jurnal de Mangalia sau Jurnalul unor fete greu de mulţumit (I) - Gala Tânărului Actor HOP, 2011

Dragă Jurnalule,

Începutul e greu, întotdeauna. E greu să-mi aştern aşa, dintr-o dată zilele într-un caiet ce ştiu ca vă fi publicat. Iar sinceritatea mă îndeamnă să mă întreb cît de sinceră sunt de fapt?

Am uitat să trec data, la început. Nu am uitat că e 23 august 2011, dar nu o ştiu. Ştiu totuşi câte zile mai sunt până plecam. Ştiu în fiecare dimineaţă. Dimineţile noastre... sunt copilăreşti şi vesele. E bine aşa. Iar finalul fiecărei repetiţii e tensionat şi ornamentat cu panică, câteva cuvinte încurajatoare, observaţii utile sau inutile, tăcere, multă tăcere, priviri nesigure... reţeta specifică unui început de spectacol. Totul e un început. Şi tu şi noi şi piesa noastră.

Acum trei zile am deschis prima oară uşile unde repetăm acum. Am deschis ferestrele, am spălat podelele o dată, de două ori, de atâtea ori... Am şters praful cu răbdare, am lăsat aerul Lipscani-ului să inunde maiestuoasele săli şi le-am umplut cu cântecele şi ilarităţile noastre. Am chicotit şi ne-am mândrit cu ele la gândul că nu avem apă sau curent electric. Deci soarele ne hotărăşte programul de zi cu zi.

În fiecare dimineaţă năvălim cu soare cu tot în "camerele noastre", rupând liniştea cu chicotelile, cerinţele şi observaţiile fiecăreia. Astăzi după ce ne-am bucurat de o încălzire fizică şi vocală straşnică şi câteva jocuri de concentrare ce ne-au amuzat teribil, nu au lipsit (cum nu lipsesc absolut de la nicio repetiţie) obişnuitele discuţii despre mâncare, despre ce a mai gătit fiecare, despre ce sandviş are fiecare la ea, reţete, Jamie Oliver... şi tot aşa... râd, râd, rîd... "fetele grase câştigă întotdeauna..."

Apoi... obişnuita panică. Depăşim cele 45 de minute impuse? Am eliminat din spectacolul nostru tot ce puteam elimina şi am compresat şi încă suntem nesigure asupra câtorva minute. Păi nu, nu e panică, e deja disperare. Apoi discuţii şi iar discuţii. Hai să tăiem scena asta, replica asta, ba nu, ba da, ba nu se poate şi tot aşa. Dar ştii ce? Nu le-am spus fetelor cât de folositoare e de fapt şi disperarea asta ce ne consuma pe noi. În fiecare zi analizăm fiecare scenă, replică, pauză nejustificată, înlocuim, încercăm, revenim, analizăm din nou, căutăm, căutăm, căutăm...

Şi cea mai entuziasmată căutare pe ziua de azi a fost schimbul de roluri pe care l-am făcut. De două ori am făcut exerciţiul acesta şi ne-am descoperit teribil de multe lucruri una alteia. Şi undeva, în fiecare dintre noi înflorea un zâmbet reţinut, ştii că e bine să nu te entuziasmezi prea tare... să te îndoieşti când eşti sigur că ai găsit... nu-i aşa?

Pe curând.
"Fetele".

Notă: Eliza Păuna concurează în cadrul secţiunii Grup la Gala Tînărului Actor HOP, 2011, cu piesa Fetele grase câştigă întotdeauna, de Madeline George, cu: Lavinia Coman, Alexandra Crăciun, Alexandra-Elena Gogan şi Eliza Păuna.