Am avut mai multe texte din care să alegem, dar ne-am oprit la Cada cu picioare, pentru că ni s-a părut cea mai ofertantă partitură. Într-un spectacol, în general, joci doar un rol, care se desfăşoară pe întinderea a câteva scene - poate fi un rol principal, secundar, o figuraţie... Aici este vorba de 5 tipologii diferite pentru fiecare actor. A fost mult mai greu decât la orice alt spectacol... e ca şi cum am fi făcut cinci spectacole, nu unul.
Într-o piesă clasică, personajul se conturează din acţiunile pe care le face, din deciziile pe care le ia, din raportul pe care-l are cu celelalte personaje, etc., aici practic fiecare personaj are mai mult un monolog decât un dialog, şi într-un timp record, el vine cu lumea lui, cu povestea lui.
Apoi să nu mai vorbim că trecerea de la o tipologie la alta se face preţ de o schimbare a unui element din costum... adică foarte rapid. Este, mai degrabă un spectacol performing. O experienţă ideală pentru orice actor. Îţi dă o mobilitate interioară fantastică.
Am repetat un an şi am avut cel puţin patru variante finale, până am ajuns la forma pe care o prezentăm acum publicului. Pentru mine a fost şi ceva în plus: este prima dată când lucrez cu tatăl meu - Florin Zamfirescu. Pentru Cristi Balint a fost mai uşor, un pic mai uşor, i-a fost student... aveau un limbaj comun. Eu... mie mi-a luat ceva timp până să-i înţeleg mecanismul de lucru... şi încă mai descopăr.
Şi dacă la început a fost fragil, spectacolul a căpătat forţă şi anvergură odată cu întâlnirea cu publicul. S-a cizelat.
Sunt aproximativ 60 de minute în care spectatorul are în faţa lui un caleidoscop - aceleiaşi doi oameni - două cioburi colorate, care răsucite şi amestecate creează poveşti de viaţă - alte şi alte imagini, mai vesele, mai triste... enjoy it!
Notă: Cada cu picioare (de Werner Trieschmann, regia: Florin Zamfirescu, cu: Ştefana Samfira şi Cristi Balint) se joacă marţi, 30 august 2011, la ora 21:30, în cadrul Festivalului Undercloud, de la Muse - Teatrul de pe Lipscani (str. Lipscani, nr. 53).