Jurnalul unei foste cîştigătoare (I) - Gala tânărului actor HOP, 2011

Marţi / Miercuri, 30/31 august, ora 01:33
 
Dragă jurnalule,
 
Cred că sunt vreo doi ani de când nu ţi-am mai scris. Ultima dată plecam de la Mangalia, cam tot în perioada asta, cu o diplomă HOP în geantă şi nisip în toate hainele. Iartă-mă pentru pauza asta. Am fost foarte ocupată cu tot felul de chestii de oameni mari. Am terminat de citit vreo 20 cărţi, am văzut vreo 30 filme, am urcat în avion de vreo 10 ori, am coborât tot de-atâtea ori şi-am mers cu autobuzul de 20 ori mai mult. Am mâncat de mult mai multe ori decât am dormit şi am dormit de mult mai puţine ori decât am făcut dragoste. Am făcut nişte spectacole, am jucat, am văzut altele, am plâns, am râs, am aplaudat, am băut beri şi m-am lăsat de fumat.
 
În consecinţă, n-am făcut mare lucru, deci n-ai pierdut mai nimic. Totuşi, iartă-mă pentru absenţă. Nu se face...
 
Azi sunt la Mangalia, la Gala Tânărului Actor. HOP, cum i se mai spune. În 2010 am fost tot la Mangalia, pe vremea asta şi dacă tot se face că-i al treilea an că sunt aici, m-am gândit să-ţi scriu.
 
Oare ce are Gala asta de o face să reziste de 14 ediţii încoace? (Ştii, în general, nu agreez oamenii care pun întrebări şi apoi tot ei răspund, dar, dată fiind situaţia - eu scriu şi tu eşti, na, un jurnal - o să facem o excepţie şi o să-mi imaginez răspunsul. Oricum, nu pot să mă agreez chiar tot timpul.)
 
Mereu şi mereu şi mereu vor exista tineri absolvenţi care au nevoie de o confirmare, de o oportunitate de a fi remarcat, de competiţie. De o şansă. O rampă de lansare, cum le place oamenilor din teatru să spună.
 
Ştii ce răspunde unul dintre participanţi la întrebarea "Ce înseamnă gala HOP pentru tine?": Un elicopter pe care scrie HOP şi care te duce pe malul celălalt.
 
Dacă cineva a crezut vreodată că pe câştigători îi aşteaptă, după festivitatea de premiere, un elicopter pilotat de Ion Caramitru, care să-i ducă exact pe esplanada din faţa TNB, s-a înşelat. Esplanada e ocupată de o mare grup statuar, iar TNB e în reconstrucţii. Şi nimeni n-o să piloteze un astfel de elicopter.
 
* * *
 
Marea a fost sălbatică azi, cu valuri nemiloase, mari şi tot mai mari. Verde şi rece. În larg, ca întotdeauna, curajoşii care trec de începutul spumegând de la mal se bucură de o altfel de experienţă. Plaja pare minusculă şi semnele prezenţei umane - lipsite de importanţă. Acolo e doar marea, liniştea şi tihna.
 
* * *
 
Sunt câteva zile în care se ivesc ocazii. Să cunoşti o parte mică din generaţia de actori a ultimilor 4 ani. Să cunoşti o parte din staff-ul UNITER şi pe Cornel Todea, directorul şi părintele Galei - dacă te interesează. (Ar trebui, fiindcă sunt, lăsând la o parte latura profesională, oameni minunaţi.) Dacă ai noroc şi onorează invitaţiile, e şansa să cunoşti regizori şi directori de teatru. Şansa să lucrezi trei zile cu Florin Fieroiu. Şansa să prinzi mâncare bună la restaurant, să prinzi zile cu soare. Ai chiar şansa, de ce nu, să câştigi un premiu. Dar asta-i tot. Şansa e şansă, alunecoasă ca peştele din mare. Odată ai scăpat-o şi s-a dus şi nici că se mai întoarce. Gala Tânărului Actor HOP din Mangalia nu e nici rampă de lansare şi nici eliport.
 
E o primă piatră de hotar pusă pe un drum sălbatic şi neumblat. De-aici înainte, tot ce ai e o piatră înfiptă în pământ şi-un drum sălbatic şi neumblat de picioarele tale. Drumul tot e de străbătut. Pietrele tot cu mâinile tale trebuie să le înfigi în pământ. Şi drumuri sălbatice şi de descoperit, o infinitate.
 
Nu ştiu dacă am răspuns la întrebare, am divagat. Vezi de ce nu ţi-am scris atâta vreme? Nu mai ştiu bârfe, cine cu cine, care pe care. Doar teorii, teorii şi analize. Pffffffff...
 
E simplu, de fapt. Gala Tânărului Actor rezistă pentru că e nevoie de ea.
 
Mâine e prima zi de concurs. O să vedem cinci fete la secţiunea individual: Andreea Maria Şovan, Claudia Suliman, Adriana Raluca Bordeanu, Diana Croitoru, Andreea Moustache. Şi apoi patru fete la grup, Lavinia Pop-Coman, Alexandra Crăciun, Alexandra-Elena Gogan şi Eliza Păuna. Fetele grase câştigă întotdeauna, un text scris de Madeline George, tot fată.
 
O să fie o seară lungă.
 
Pe mâine!
 
PS. Azi a fost ziua Cristinei. Toată ziua am vrut s-o sun şi uite că a trecut. Îmi pare rău. Nu se face...