Bizonul American sub norul gloriei - American Buffalo

Close up. O imagine a lui Don Vito Corleone în plină strălucire pe reversul unei oglinjoare de birou a lui Don - proprietarul important şi astmatic al unui magazin de vechituri, undeva în America. Don are doi tovarăşi cu care îşi trece vremea în magazin: Teach şi Bob. Teach e efervescent şi uşor inflamabil, pe când Bob e un copil nu tocmai precoce, într-un corp de om mare. Între o partidă de poker eşuată şi câteva fricţiuni minore de grup, Don, Teach şi Bob instrumentează o mic jaf de cartier din care să se mai scoată şi ei puţin - plănuiesc să fure colecţia de monede a unui client incidental al magazinului lui Don care, se pare, îl "făcuse" pe acesta din urmă la o monedă expusă în magazin spre vânzare. În timp ce pe scenă se desenează cadrul acesta general, mai arunci din public o privire absolut întâmplătoare la imaginea lui Don Corleone lipită pe spatele oglinjoarei lui Don şi te bufneşte râsul în mijlocul unei replici nu neapărat amuzante, pentru că îţi dai seama că ştii, ştii de la bun început, că planul lor o să eşueze lamentabil.

În ciuda acestei certitudini deloc neliniştitoare, în timp ce situaţia avansează, speri din tot sufletul că totuşi, cumva, printr-o minune cerească, schema lui Don, Teach şi Bob o să iasă. Până la un anumit punct, îţi pui toate speranţele în Don. El pare cel mai competent dintre toţi. E calm, sau aproape, e reţinut, pare că tot timpul cântăreşte următoarea mutare, se comportă ca un tată faţă de Bob, căruia îi iartă îngăduitor toate copilăriile, iar pe Teach îl temperează indulgent de fiecare dată când acesta se aprinde. Şi, în fine, arborează, într-adevăr, un oarecare aer de Don (excelent jucat de Gheorghe Ifrim). Dar apoi, brusc, apare aproape la fel de neajutorat ca şi Bob atunci când îşi dezvăluie slăbiciunea pentru "bănuţul" lui, pe care, orice ar fi, îl vrea înapoi.

La final, după câteva răsturnări de situaţie, succesul sau eşecul nu mai par la fel de importante. Ce rămâne important este modul în care cei trei reuşesc să se trădeze şi apoi să rămână sau nu prieteni. Pentru că în definitiv, aceasta este o poveste despre Loialitate - cuvântul la care se râde cel mai mult în piesă, dar care capătă greutate abia la sfârşit.

Punerea în scenă foarte deşteaptă a piesei American Buffalo, scrisă de David Mamet, semnată de Cristi Juncu şi adusă pe scena teatrului Muse cu ocazia Festivalul de teatru Undercloud, 2011 după câţiva ani de reprezentaţii date la Teatrul Act, este în continuare un hotărât succes la public. Ce o salvează de panta descendentă a gloriei e prestanţa încă proaspătă a actorilor Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu şi Marius Florea Vizante, care par că îşi creează rolul la fiecare reprezentaţie a piesei. Şi nu e deloc vorba doar de improvizaţiile suculente prin care cei trei reuşesc să integreze organic şi extrem de comic în piesă "micile" perturbări sonore venite din public - un telefon care sună enervant sau o sticlă care cade zgomotos pe podea. E vorba şi de felul în care cei trei fac povestea să fie emoţionantă de fiecare dată.

American Buffalo, de David Mamet
Cu: Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu şi Marius Florea Vizante
Regia: Cristi Juncu.