Propunerea a pornit de la Excelenţa Sa, Dl. Ambasador al Belgiei la Bucureşti, domnul Rudy Van Lancker, care şi-a exprimat dorinţa de a se juca un text belgian la Bucureşti. Drept care am avut plăcuta ocazie de a citi câteva texte belgiene contemporane, oferite de Excelenţa Sa, şi imediat am simţit nevoia unei transpuneri scenice. Mai mult, am avut şi imaginea actriţei ce ar putea duce foarte bine la liman acest exerciţiu. Am renunţat la un textul ce m-ar fi putut pune pe mine în evidenţă ca actor, întrucât cel scris de Jacques de Decker pentru o actriţă, mi s-a părut a fi mult mai incitant. Şi nu am greşit. Mihaela Teleoacă a fost alegerea mea pentru acest spectacol, şi iată că s-a dăruit total proiectului, reuşind un rol de o complexitate maximă atât ca mijloace, cât şi ca energie sau formă fizică. Singurele puncte de sprijin pe care i le-am oferit în ajutor au fost publicul, lumina şi muzica. Şi se sprijină cu încredere pe ele, ducând publicul în lumea ei, plină de glumiţe şi emoţii. Surpriza plăcută a fost directorului Comediei, George Mihăiţă, care "mirosind" potenţialul, s-a oferit imediat să preia spectacolul. Şi toate astea spre bucuria publicului care intră sa trăiască o oră alături de "sufletul pe tavă" al unei femei contemporane.
Istoria spectacolului e puţin mai complex. Prima versiune "s-a întâmplat" în salonul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, unde am avut acces şi pentru repetiţii aproape două săptămâni. Era o versiune "de salon", cu mai puţine lumini şi efecte teatrale, dar cu un comentariu radiofonic (audio) mai bogat. Invitasem majoritatea directorilor de teatru din Bucureşti, în ideea licitării acestui spectacol, (era păcat să se piardă toată această muncă după un singur spectacol) cât şi televiziunile. De prisos să mai spun că singura prezentă a fost TVR Cultural...
Se impunea o adaptare pentru scena unui teatru, fie ea şi la o sală mai mică. Aşa că am reînceput repetiţiile, transformând spectacolul din cel pentru salon, în cel pentru scenă. Cu lumini şi umbre, cu efecte sonore, cu o intensitate şi o sensibilitate sporită în transmiterea mesajului. Implicarea echipei tehnice, devotamentul actriţei şi nu în ultimul rând, aportul PUBLICULUI, care participă efectiv la desfăşurarea spectacolului, au dus la obţinerea a două premii în primul an în care s-a jucat. Această "poezie a trupului femeii" cum foarte frumos a denumit piesa regretatul Mircea Ghiţulescu, a pătruns pe sub pielea multor spectatori, ceea ce i-a făcut să vină să revadă spectacolul, şi nu numai odată. Ori exact pentru asta a şi fost creat. Sau nu?
Promit să recidivez, Mihai Bisericanu.
***
Când un prieten îţi propune un text, te gândeşti că nu ai cum să-l refuzi. Când textul este bun şi te incită accepţi imediat provocarea, iar dacă în final este o reuşită, nu poate decât să te bucure.
Fitness a fost atât o întoarcere în timp, cât şi o mare provocare pentru mine. Spun "intoarcere în timp" pentru că după ce am terminat primul şnur, m-am revăzut în faţa juriului în ziua admiterii la facultate. Mi-am recunoscut reacţiile stârnite de faptul că mă aflăm singură pe o scenă, sub ochii unor oameni, pe care doar îi ghiceşti în întunericul sălii. Le simţi prezenţa, dar nu poţi paria că sunt cu adevărat acolo. Şi atunci tot ce trebuie să faci este să le stârneşti reacţiile. Să îi poţi auzi, să îi poţi simţi.
Provocarea este infinită când nu te poţi sprijini pe un partener de joc. Eşti doar tu cu personajul tău, nimic mai mult. Frica este de nedescris, dar adrenalina care-ţi este inevitabil injectată în organism nu se poate compara cu altceva.
Fitness este un spectacol care mi-a dat aripi. Aripi să pot zbura singură, aripi care m-au ajutat să cunosc şi alte meleaguri. Deşi este un spectacol "siguratic" în ceea ce priveşte construcţia sa (fiind un one-woman show), interacţiunea este cea care m-a salvat în faţa publicului judecător, dar avid de zâmbete. O piesă scrisă remarcabil de Jacques de Decker, Fitness mi-a dat voie să mă joc de una singură, făcându-mi în acelaşi timp prieteni minunaţi de fiecare data. Cu Fitness am realizat că e foarte uşor să-ţi învingi fricile şi că, de cele mai multe ori, ochii care te privesc din întuneric aparţin unor oameni calzi, gata să-şi întindă aripile odată cu tine şi să zboare. (Mihaela Teleoacă)
Notă: Spectacolul Fitness se joacă luni, 5 septembrie 2011, ora 21:30, la Muse - Teatrul de pe Lipscani, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, 2011.