Cel mai interesant film clandestin: This is Not a Film al lui Jafar Panahi, un backstage al unui non-film în care regizorul iranian îşi povesteşte viaţa de arestat la domiciliu, care este de fapt non-viaţă. Filmează cu un i-phone 4 şi este filmat de un prieten documentarist în timp ce citeşte ultimul său scenariu, neaprobat de regim, trasînd cu scotch spaţii pe podea, ca Lars von Trier în Dogville. Emoţionant momentul în care Panahi se întreabă: "Dacă reuşim să povestim un scenariu, de ce mai facem filme?"... This is Not a Film, but this is Cinema!
Cea mai netalentată regizoare: Madonna în W.E., film pretenţios, în care încearcă (dar nu reuşeşte) să filmeze ca Wong Kar-wai în In the Mood for Love (şi muzica seamănă periculos de mult...). În Sicilia se spune "Nu mori pătrat dacă te-ai născut rotund". Louise Veronica Ciccone chiar nu e capabilă... Ar trebui să cînte (oare?...)
Cel mai frumos documentar: Crazy Horse al francezului Frederick Wiseman, care este şi filmul cu cele mai succinte costume, doar strictul necesar, fîşii de stofă şi doi ciucuraşi în spate. Wiseman, la 81 de ani, pare tare fericit printre balerinele de la acest istoric Cabaret parizian... Îl înţelegem.
Cele mai eterogene declaraţii la acelaşi film: A Dangerous Method al lui Cronenberg. Keira Knightley, care o interpretează "apăsat" pe Sabina Spielrein, ne-a spus că a vorbit mult cu scenaristul Christopher Hampton, care i-a împrumutat zeci de cărţi de psihanaliză, a studiat cazuri, s-a informat luni de zile... Michael Fassbender, care îl interpretează în mod perfect pe Carl Jung, a recunoscut fără ruşine (Shame) că a adoptat o altă metodă: "Am citit o cărticică subţirică despre Jung, ceva de genul psihanaliza explicată copiilor şi idioţilor"... Ce înseamnă să ai talent...
Cele mai proaste filme: Un été brûlant al lui Philippe Garrel (în competiţie) şi Another Silence de Santiago Amigorena (în secţiunea independentă Venice Days).
Cea mai mare nelămurire: ce caută o actriţă ca Marie-Josée Croze în porcăria de film a lui Santiago Amigorena?
Cea mai frumoasă voce: Benedict Cumberbatch în Tinker Tailor Soldier Spy.
Cel mai inutil nud integral: Monica Bellucci în filmul lui Philippe Garrel.
Cea mai dementă întrebare auzită la ieşirea din sală: aceea a unei jurnaliste din Italia care, după Shame, o chestionează pe o colegă: "Dar Fassbender ăsta în film... acolo jos... are proteză?"...
Cel mai "feelgood" film de închidere: Damsels in Distress de Whit Stillman (Fuori Concorso); ele sînt filmate mereu în soare (razele de soare le urmăresc pe stradă!), iar Greta Gerwig e adorabilă.
Cea mai periculoasă întîlnire: Rutger Hauer care mi-a zîmbit dintr-o maşină care era să mă calce...
Cel mai nesperat "special guest star": Tsui Hark în A Simple Life de Ann Hui.
Cea mai tembelă declaraţie: a noului ministru italian al culturii, Giarcarlo Galan, care a spus: "Am văzut Terraferma de Crialese, mi-a plăcut mult şi cred că are toate calităţile pentru a cîştiga Leul de Aur"... Iertaţi-l, că pînă acum cîteva luni era ministrul agriculturii!
Cea mai frumoasă rochie: a Madonnei pe covorul roşu; retrò, de Vionnet (?)
Cel mai comercial film: The Moth Diaries de Mary Harron (Fuori Concorso), cu o spectrală Lily Cole vampiră; un fel de Twilight pentru lesbiene...
Cel mai timid regizor: Steve McQueen (care seamănă cu Forest Whitaker tînăr) la conferinţa de presă a filmului Shame; uita să-şi aprindă microfonul, îl ajuta Fassbender, şi de fiecare dată spuneau: "Thank you, Michael!", "You are welcome, Steve!"
Cea mai intensă declaraţie de dragoste: Al Pacino în Wilde Salomé, pentru idolul lui, Oscar Wilde.
Cea mai plăcută întîlnire pe stradă, la Lido: cu Virna Lisi, care la 75 de ani este incredibil de frumoasă şi de elegantă!
Cel mai bun articol din presa străină: Xan Brooks în The Guardian, care scrie despre Keira Knightley în A Dangerous Method: "She bares her teeth and juts an extraordinary elongated chin that should by rights have been shot in 3D"...
Cea mai "cool" petrecere: la Cipriani, pe Insula Giudecca, de ziua lui Bobby.
Cel mai subevaluat şi neînţeles film din competiţie: The Exchange al israelianului Eran Kolirin; un profesor de fizică se întoarce acasă la prînz, pentru că a uitat pe masă nişte documente, şi... i se rupe filmul. Intră într-un fel de "sliding door" interior şi începe să-şi vadă propria viaţă cu ochii miraţi ai unui copil. E într-adevăr viaţa lui? De ce nu o mai recunoaşte? Misterios şi unic.
Cea mai cinică black comedy: Dark Horse al genialului Todd Solondz (era cu siguranţă unul dintre candidaţii cei mai serioşi la Osella pentru cel mai bun scenariu).
Cea mai scurtă declaraţie a unui regizor, în Catalog: Todd Solondz care scrie: "Am vrut numai să văd dacă reuşesc să fac un film fără violuri, pedofilie şi masturbare. Cred că e important în viaţă să încerci să faci lucruri noi!"
Cel mai onomatopeic şi mai muzical titlu: Tinker Tailor Soldier Spy (mie îmi venea să-i spun Twinkle Twinkle Little Star)...
Cea mai mare ratare personală: filmul surpriză, People Mountain People Sea, al lui Cai Shangjun, premiul pentru cea mai bună regie, povestea unei răzbunări, "Baltagul" în versiune chinezească. Sper să-l recuperez la TIFF 2012.
Cel mai nedreptăţit regizor bun: suedezul Tomas Alfredson pentru Tinker Tailor Soldier Spy; excelentă regie, m-am uitat cu gura căscată, chiar dacă am mari probleme cu spionii, Războiul Rece şi triunghiul ruşi-americani-britanici, MI6 şi MI5... La un moment dat eram convinsă că spionul e bebeluşul care suge lapte de la sînul mamei, pe la începutul filmului...
Cel mai grozav gossip din presa italiană: cică nu au premiat Carnage de teamă să nu aibă probleme juraţii Darren Aronofsky şi Todd Haynes în SUA cu Polanski (din cauza arhicunoscutelor probleme)...
Una dintre cele mai solide scene: protagonista filmului rusesc Twilight Portrait de Angelina Nikonova (Venice Days) se întoarce acasă după o zi de coşmar, în care e violată de trei poliţişti şi abandonată pe stradă, şi intră în sutien şi dres în sufrageria plină de lume care urlă "La mulţi ani!"... Soţul îi organizase o petrecere-surpriză...
Cel mai armonios cuplu de amanţi pe ecran: Mikael Persbrandt şi Iben Hjejle în filmul suedez Stockholm East de Simon Kaijser da Silva (Settimana della Critica): curentul electric dintre cei doi actori ajungea în sală.
Cea mai simpatică declaraţie: Jordan Gelber, grăsuţul din filmul lui Solondz, întrebat de ce a devenit actor, a răspuns: "Because I'm too old for American Idol!"
Cel mai inutil film în competiţie: Poulet aux Prunes de Marjane Satrapi; păcat de Mathieu Amalric...
Cea mai crepusculară fotografie: Cristi în cartierul evreiesc, Ghetto, în faţa unui graffiti care spune: "I tuoi occhi non mentono mai" (ochii tăi nu mint niciodată)...
Cea mai plină de zaţ cafea: cea din dimineaţa în care Cristi a uitat să pună filtrul la cafetiera de acasă...
Cea mai imprevizibilă surpriză: piesa pop pe care dansează în final gimnasta din Alpis, filmul grecului Yorgos Lanthimos: Popcorn al grupului Hot Butter (compusă în 1969 şi ajunsă hit în 1972)! Noi pariasem pe Madonna sau Prince... Yorgos - noi: 1-0!
Cea mai slabă distribuţie: în Wuthering Heights de Andrea Arnold; Cathy mică e o ţărăncuţă-ţărăncuţă-cu-bujori-în-obrăjori, în timp ce servitoarea Nelly e slabă şi frumoasă, Edgar şi Isabella Linton sînt doi tontălăi fără personalitate. În plus, lipsă totală de "chemistry" între cei doi actori care îi interpretează pe Heathcliff şi Cathy adulţi, başca un episod dubios de necrofilie după ce moare Cathy...
Cel mai bun dialect coach: cel pe care l-a avut Christoph Waltz în Carnage: nu zici că nu e american!
Cel mai jenant moment organizatoric: cînd Marco Müller a corectat-o în sală de mai multe ori pe traducătoarea de franceză, care s-ar fi aruncat în canal...
Cea mai bună traducere: Marco Müller din chineză în italiană, la ceremonia de decernare a premiilor.
Cele mai sincere mulţumiri: Michael Fassbender cînd a primit Cupa Volpi pentru cel mai bun actor. Lui Steve McQueen i-a spus "You are my hero!" şi l-a amintit pe Gary Oldman în Tinker Tailor Soldier Spy: "He blows my mind and I've been following him since I was 14 years old!"
Cel mai mare efort pentru a fi prezent la acordarea premiilor: Michael Fassbender care şi-a schimbat biletul de avion pentru Toronto şi a sosit în sală cu 15 minute înainte de a-şi auzi numele.
Cel mai asurzitor zgomot: mulţimea care l-a întîmpinat pe George Clooney la debarcaderul de la Hotelul Excelsior, urlînd: "George, unde ai lăsat-o pe Elisabetta Canalis?"
Cel mai sexy actor (după Michael Fassbender): Leonardo Sbaraglia în El Campo de Hernán Belón (Settimana della Critica).
Cea mai bună coloană sonoră: în Café de Flore al canadianului Jean-Marc Valée (Venice Days): Pink Floyd, Sigur Ros, The Cure, Nine Inch Nails şi Creedence Clearwater Revival. Regal!
Cel mai îmbătrînit actor: Jet Li în The Sorcerer and the White Snake (Fuori Concorso).
Singurul film la care nu am fost de acord cu Cristi: Totem de Jessica Krummacher (Settimana della Critica); mie mi-a plăcut, dar nu cred că o să-l vedeţi la TIFF...
Cel mai bun sushi din Veneţia: la restaurantul Naranzaria de la Podul Rialto, adică la Raluca şi Akira, singurul japonez pe care îl cunosc care vorbeşte foarte bine româneşte.
Cea mai frumoasă "stradă": Canal Grande, pe care ne-am preumblat cu vaporaşul, up and down, de nenumărate ori...
Cea mai "colorată" delegaţie la debarcader: cea a filmului The Ides of March, adică George Clooney, Cindy Crawford (e cea mai bună prietenă a lui George), Philip Seymour Hoffman şi Marisa Tomei.
Cea mai organizată acţiune de comando: noi cînd ne repezeam în vaporaş să ocupăm locurile cele mai bune, în spate, afară...
Cel mai accelerat curs de limbi străine: Cristi care a salutat în chineză publicul de la Beijing...
Una dintre cele mai tari replici: Kathy Burke în Tinker Tailor Soldier Spy: "I feel terribly under-fucked!"
Cea mai malignă gafă: Aronofsky la ceremonia de deschidere, în Sala Grande, care i-a spus lui Clooney: "Pe scaunul pe care te-ai aşezat am făcut eu pipi anul trecut"... Bine că au renovat sala...
Cel mai revoltător premiu: il Leone del Futuro (Leul de Aur pentru Opera Prima), în valoare de o sută de mii de euro, dat filmului italian Là-bas (da, ştiu că nu sună bine în română...) de Guido Lombardi (Settimana della Critica); mă bucur numai pentru bunul meu prieten Alassane Doulougou (din Burkina Faso), unul din protagonişti...
PS1: Ştiu că am repetat numele lui Michael Fassbender de prea multe ori, nu e nevoie să-mi atrageţi atenţia...
PS2: "No actors were harmed in the making of these movies!" (Jason Solomons, The Observer)