Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Capra cu trei iezi

Bucătăria românească te bagă-n groapă - Capra cu trei iezi


TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Nicicând moartea n-a mirosit atât de bine pe scena unui teatru care, iată, a instaurat cu mult bun-gust, ce-i drept, tradiţia chiolhanului în spectacolele sale. În istoria recentă şi înfometată de evenimente teatrale, ne aducem aminte de cartofii prăjiţi şi de castraveţii muraţi, înfulecaţi nemilos de Vlad Zamfirescu în Dumnezeul de a doua zi, de conserva de fasolică şi cârnaţi, încălzită la spirtieră de Marcel Iureş în Absolut, de prânzul corporatist din XXL (Fat Pig), înghiţit cu noduri de Raluca Vermeşan şi Andi Vasluianu/Tudor Istodor.
 

Toate la Act, în sala de la subsol, un pic mai mare decât o bucătărie! I-ar putea concura doar Sorin Leoveanu, un Caligula epicurian, care le face trădătorilor săi un grătărel ca la carte, pe scena Teatrului Naţional din Craiova, cu mici, cârnaţi şi bere rece, sau Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde spectatorii mănâncă la aceeaşi masă cu actorii, chiar în timpul spectacolului: supă, şniţele, pui Shanghai şi care beau şi o cafeluţă după, în "Aniversarea". Borcanele cu compot de vişine din "Livada" lui Felix Alexa, de la Naţionalul bucureştean, ar merge ca desert în acest tur naţional, culinaro-spectacular.
 

Iezi spectrali
 

Capra cu trei iezi, spectacol nerecomandat celor care ţin regim, vegetarienilor şi celor care au mâncat toată ziua doar o pungă de covrigei şi care s-au amăgit cu o cafea de la automat, face din mâncare un personaj care vorbeşte pe limba tuturor.
 

Subintitulat "studiu gastronomic", spectacolul îşi pierde repede aerul academic şi se transformă într-o avalanşă de epitete, înşirând "consideraţiuni" despre virtuţile piftiei de cocoş, consistenţa ciorbei de potroace, "îmbălsămarea" sarmalelor, frăgezirea pâinii şi crucea colivei.
 

Andi Vasluianu, nănaşul lup, are şi poftă de joc şi poftă de mâncare şi este victima unui complot de bucătărie, pus la cale de o capră însetată de răzbunare (Emilia Dobrin) şi de un mezin care şi-a pierdut aderenţa la inocenţă (Mihai Calotă, iedul rămas în viaţă).
 

Alexandru Dabija se joacă abil cu timpul, răsturnând povestea încă din primul minut. În expoziţiune, iedul cel mare (Constantin Drăgănescu) şi iedul cel mijlociu (Florin Dobrovici) au fost de mult digeraţi de nănaşul lor şi se întorc în casa părintească sub formă de stafii clevetitoare, ca să bântuie un pic zona şi să-şi terorizeze rudele.
 

Conversaţiile se leagă firesc între cei răposaţi şi cei vii, dar ajung mereu în câte un punct mort, pentru că gusturile nu se discută. Capra cu trei iezi are mult text adăugat de Alexandru Dabija, care dă credibilitate abordării lui originale. Ironia este ingredientul principal, pus într-o lingură din care gustă, pe rând, şi capra, şi iezii, şi lupul.
 

Dialogurile sunt fermecătoare, deşi n-au explozia comică din Absolut, celălalt spectacol al lui Dabija de la Teatrul Act, în care Marcel Iureş se multiplică, construind de unul singur mai multe personaje care-şi aruncă replici acide.
 

În Capra..., nimeni nu se schimonoseşte, încercând să dea trăsături animalice personajelor. Dimpotrivă, eroii sunt oameni normali care se hrănesc cu o idee din această poveste în care bestiile se ascund sub cele mai blajine chipuri. Pentru că răzbunarea aşază la aceeaşi masă sângeroasă şi victimele, şi călăul. Ei îşi descoperă foarte repede pasiuni comune: mâncarea şi crima.
 

Actorii sunt delicioşi: Andi Vasluianu reuşeşte să treacă de la compasiunea mimată şi imaginea unui om de lume la răbufnirile fine şi controlate, de care numai un malefic pur ar putea fi capabil şi care le dau spectatorilor fiori pe şira spinării. Emilia Dobrin şi-a gândit rolul ca pe cel al unei fantome în viaţă, ţinută în picioare doar de perfuziile răzbunării şi de adrenalina planului diabolic. Constantin Drăgănescu este iedul cu gura mare şi scăpat de sub control, un proiect de educaţie eşuat al mamei. Florin Dobrovici este iedul mijlociu, leneşul perpetuu, vicios, nătâng şi împiedicat. Iar Mihai Calotă este "băiatul mamii", idealistul prea repede mânjit de un orgoliu mai puternic ca al lui.
 

La final, Capra cu trei iezi, spectacolul Teatrului Act din Bucureşti, ne surprinde rânjind, cu o sclipire ciudată în ochi dar, din fericire, cu capetele încă pe umeri.
 

Teatrul Act, Bucureşti, Capra cu trei iezi

De: Ion Creangă

Regia: Alexandru Dabija

Cu: Andi Vasluianu, Emilia Dobrin, Constantin Drăgănescu, Florin Dobrovici, Mihai Calotă




 Toate articolele despre Capra cu trei iezi


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Dan Boicea


Alte articole

 Un thriller culinar - Capra cu trei iezi, Oana Stoica
 Sarmalele ca parabolă a răzbunării - Capra cu trei iezi, Iulia Popovici
 Omerta cea tenebros curgătoare - Capra cu trei iezi, Doru Mareş
 În cautarea sensului pierdut - Capra cu trei iezi, Mihai Brezeanu
 Lupul, victima sarmalelor în Capra cu trei iezi, Dan Boicea
 Toate articolele despre Capra cu trei iezi


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer