Acel binecunoscut sabor flamenco a pus stăpânire pe scena Teatrului Naţional, transformându-o, preţ de o oră şi jumătate, într-un ring al variantei feminine de toreador, o splendid de expresivă Belén Maya care la 46 de ani ne-a dezvăluit pe scenă mişcările unei niña îndrăgostite de viaţă şi pline de pasiune. Ritmurile cântate, strigate, rupte din tenebrele sufletului, de către juşti exponenţi ai genului, Valencia şi Vázquez, au fost completate în chip remarcabil de cel care, pentru mine, a constituit o surpriză neaşteptat de plăcută: chitaristul Rafael Rodríguez. Măiestria lui cusută printre firele cânturilor vocale şi ale dansului a fost singularizată într-o solo care mi-a plăcut în mod deosebit, atât ca interpretare, ca expresivitate, cât şi ca forţă melodică.
Capul de afiş al spectacolului, carismatica Belén Maya, a închegat toată această muzică de dragoste şi despărţire, de jind şi de disperare, specifică flamenco-ului, prin unduiri, prin zvâncnituri ale trupului transformat în instrument al exprimării dorinţei şi al durerii. Trupul ieşit din trup şi oferit în dar privitorilor, împreună cu o parte ruptă din suflet, acea parte care constituie esenţa spiritului latin, incapabil de a-şi reprima sau ascunde sentimentele, ci care le dăruieşte spre judecată celor din jur, într-un act de abandon artistic.
Mi-a plăcut în mod particular acest concert, a reuşit să îmi facă inima să bată în ritmurile de pe scenă şi mi s-a părut a fi o ideală introducere pentru un neiniţiat în flamenco în tainele acestei abordări dans-muzică. Corpul eliberat de sub cerinţele dansurilor clasice, cu mişcări de multe ori aproape tribale, spontane şi zvâcnite, însă păstrând o graţie a feminităţii, ca şi vocea cântăreţilor pierdută în armonii mai mult plânse decât cântate, mai mult strigate decât spuse, toate acestea trimit spre o autenticitate nedisimulată a spiritului uman ce iese de sub tipare şi îşi trăieşte şi exprimă umanitatea, suferinţa, iubirile, deznădejdea şi apoi speranţa. Un motiv deloc de neglijat pentru a nu privi această cultură flamenco precum un experiment artistic şi pentru a căuta ascunzişurile şi desişurile acestei forme de exprimare profund umane.
Recital de dans flamenco Solos, cu Belén Maya, în cadrul Festivalului Flamenco, Flamenco clasic şi noile genuri, Ediţia a III-a, Bucureşti, 3-26 martie 2012.