Această plurivalentă artistă spaniolă al noului val, supranumită, după cum ne-a spus chiar ea glumind, "fiica lui Satan", de către puriştii din ţara natală, a fost ca o boare de aer proaspăt şi de inovaţie la nivelul unei tradiţii flamenco care este destul de bine delimitată ca formă de expresie. Vocea Elsei Rovayo, cântăreaţa sub pseudonim, şi interpretarea ei inedită şi proaspătă mi-au dat noi motive pentru a nu rămâne sub imperiul lucrurilor pecetluite şi uzate şi de a inova continuu, de a îmi forma reprezentări mentale proprii ale lucrurilor pe care le ştiu.
Elsa a avut pe tot parcursul reprezentaţiei un constant dialog cu publicul, într-o engleză destul de aproximativă, dar cu farmecul ei, povestind despre melodiile pe care urma să le abordeze cu umor şi prezenţă de spirit. La un moment dat chiar a cerut publicului să repete un vers la semnul ei şi a făcut repetiţii cu noi în acest sens. Cel mai responsiv a fost un grup de copii care au fost vădit plăcut impresionaţi de către artistă şi de către încercările ei de a ne integra în concert. Auzind mai ales vocea copiilor ca răspuns al dorinţei ei ca publicul să cânte împreună cu ea, La Shica a glumit "What is this? Only two girls? I am a big star, you know!"
M-a surprins trioul de calităţi, indispensabile unui artist de gen, în fapt, pe care La Shica le mânuieşte cu arta unui samurai de speţă latină: vocea impresionant de bună, nici un moment vocal slab; mişcările de dans extrem de fluide, bine integrate, făcând o trecere naturală între flamenco şi R&B, hip hop, ba chiar dans egiptean; iar cel de-al treilea element, prezenţa scenică, a fost impecabil, am avut dialog cu publicul, o atmosferă extrem de caldă şi de jovială, iar intervenţiile Elsei au transformat spectacolul într-o reuniune a prietenilor. Aplauzele de la sfârşit au dovedit pe deplin aprecierea publicului pentru această abordare ieşită din tipare.
Merită aprofundată muzica acestei cântăreţe care, la sfârşit de concert, a venit în mijlocul audienţei, fără microfon şi fără urmă de inhibiţie, cu naturaleţe şi cu francheţe, şi a cântat o ultimă piesă printre spectatori toţi cu zâmbetul pe buze. Apropierea sinceră de ascultător şi bucuria de a transmite o tradiţie culturală din care faci parte, însă personalizată, un flamenco fusion de calitate înaltă, această strategie firească a transformat-o pe La Shica, cu voia ei, într-o prietenă din cealaltă parte a continentului, însă aproape. Eu una aş revedea-o oricând.