Flamenco undercover - La Shica în Festivalul de Flamenco, 2012

Dansatoare cu rochii lungi şi roşii, cu privirea arzătoare, castaniete, voci puternice, pasiune, energie şi tradiţie. Asta a fost bariera pe care mi-au impus-o imaginaţia şi cultura mea în ceea ce priveşte flamenco-ul, până la concertul La Shica.
 
"Flamenco interpretat de un cvartet acustic influenţat de rock, funk, jazz" mi s-a părut o combinaţie ciudată, dar numai bună de experimentat. Cu un look care aducea mai mult a Pink, Elsa Rovayo, în calitate de vocalistă şi dansatoare a reuşit să umple fiecare colţişor de scenă cu spiritul ei latin, tânăr şi neastâmpărat. Acompaniată de Jose Luis Ordoñez - chitară spaniolă, Guillem Aguilar - bass şi Pablo Martín Jones - percuţie, La Shica ne-a condus într-o călătorie prin satele vechi din Spania unde bătrânele (de care s-a declarat îndrăgostită) cântau cu patimă Flamenco. A pendulat mereu între o abordare clasică a muzicii/dansului şi una noncomformistă şi originală.
 
S-a jucat pe tot parcursul spectacolului cu elemente tradiţionale de dans şi muzică, îmbinându-le cu elemente experimentale de funk, rock şi R&B. Modalitatea în care La Shica a hotărât să încheie spectacolul, în mijlocul publicului din sală, cântând fără microfon, a creat o atmosferă specială pe care sunt sigură că mulţi dintre spectatori o vor ţine minte. Iar ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost dorinţa sinceră şi declarată a artistei de a promova muzica tradiţională şi de a o integra intr-un mod original în societatea modernă.