Selecţionat în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, Habemus Papam, cel mai nou film al lui Nanni Moretti, a fost iniţial învinuit - ca şi Corpo Celeste, primul lungmetraj al compatrioatei Alice Rohrwacher, inclus în secţiunea paralelă "Quinzaine des Réalisateurs" - de anticlericalism. Totuşi, pentru Massimo Bertarelli de la Il Giornale, "Habemus Papam era o simfonie ecleziastică în comparaţie cu furia anticlericală a lui Corpo Celeste". Şi, într-adevăr, regizoarea debutantă dovedeşte mult mai mult curaj decît cineastul veteran în a demasca ipocrizia şi corupţia Bisericii. Nanni Moretti de azi pare o umbră a celui din anii \'80, cînd doar un scurt declin al Partidului Democraţia Creştină i-a permis să realizeze un film cu un mesaj atît de virulent precum Slujba s-a sfîrşit.
Deşi Capela Sixtină şi bazilica Sfîntul Petru din Vatican, cetatea catolicismului, au fost reconstruite la Cinecittà, cetatea cinematografului (aşadar, Moretti nu a primit sprijinul Bisericii la realizarea filmului), regizorul a renunţat la satira acidă în favoarea unui lirism convenţional (această "cuminţire" nu este străină, cred, de numirea cineastului italian ca preşedinte al juriului cannez din 2012). Unii comentatori au detectat, în Habemus Papam, un autor mai uman, alţii (printre care se numără, surprinzător, şi Emilio Ronzato, critic la ziarul oficial al Vaticanului, L\'Osservatore Romano) - unul mai puţin personal. În opinia mea, Nanni Moretti este un autor care a renunţat la cojones pentru honores.
Partitura pe care regizorul şi-a rezervat-o este sugestivă. Moretti îşi rescrie, în cheie comică, rolul psihanalistului ironic şi sportiv din tulburătoarea dramă La Stanza del figlio / Camera fiului, distinsă cu Palme d\'Or la Cannes, în 2001. Deşi plasarea - şi sechestrarea - unui intelectual ateu (pe deasupra, psihanalist strălucit) în inima Bisericii Catolice ar fi putut duce la satirizarea fără menajamente a moravurilor acestei instituţii, autorul-interpret se mulţumeşte cu o ironie blîndă şi binevoitoare, de parcă nu şi-ar fi propus altceva decît să-i coboare pe cardinali din cerurile lor înalte, convingîndu-ne că sînt şi ei oameni. Captiv în Vatican, reputatul profesor Brezzi (personaj şarjat şi el) identifică simptomele depresiei în singura carte care i se pune la dispoziţie (cea sfîntă, desigur), dar apoi, cînd realizează că nimănui nu-i pasă de revelaţiile sale, trece la organizarea unui turneu de volei.
Habemus Papam suferă şi la capitolul dramaturgie. Filmul pare să se fi născut dintr-o idee ingenioasă (un Papă nou-ales fuge de rolul suprem care îi fusese încredinţat), în jurul căreia regizorul şi coscenariştii săi nu au izbutit să ridice o structură convingătoare. Din momentul în care drumul Suveranului Pontif se desparte de cel al psihanalistului, Habemus Papam mai rezistă doar prin cîteva secvenţe disparate, pe care experienţa lui Moretti reuşeşte să le facă delectabile. De pildă, ne este uşor să empatizăm cu cei trei cardinali din Oceania atunci cînd, în cadrul turneului amintit, ei punctează în faţa mai numeroşilor colegi europeni, însă, dacă ne întrebăm ce rost are secvenţa respectivă (mai potrivită cu Machan, savuroasa comedie dramatică a lui Uberto Pasolini despre "naţionala" de handbal, încropită ad-hoc, din Sri Lanka) în acest film, nu ne va fi prea uşor să găsim răspunsul. Cît despre motivaţia protagonistului, în ciuda unor trimiteri la ambiţiile sale actoriceşti din tinereţe şi a explicării îndoielilor sale printr-un deficit de atenţie din partea părinţilor (un alt izvor al comicului), ea rămîne pînă la final învăluită în mister.
Totuşi, Habemus Papam are şi cîteva atuuri, cel puţin pentru cinefili. Din lipsă de spaţiu, aleg doar două: reîntîlnirea cu marele interpret francez Michel Piccoli şi secvenţa în care purtătorul de cuvînt al Vaticanului, Raijski (jucat de cunoscutul actor şi regizor polonez Jerzy Stuhr), adus pe culmile disperării, renunţă la italiană pentru cîteva sudalme în limba maternă.
Habemus Papam
Coproducţie Italia-Franţa, 2011
Scenariul: Nanni Moretti, Francesco Piccolo şi Federica Pontremoli
Regia: Nanni Moretti
Cu: Michel Piccoli (cardinalul Melville/ Papa), Nanni Moretti (psihanalistul Brezzi), Margherita Buy (psihanalista), Jerzy Stuhr (purtătorul de cuvînt Marcin Raijski), Renato Scarpa (cardinalul Gregori)
Distribuitor: Independenţa Film