Un baron local
Tot la Oscaruri ţinteşte şi acest The Descendants, nominalizat la cinci trofee importante: cel mai bun film, regie, scenariu, actor principal (George Clooney) şi montaj. De data aceasta, Payne, împreună cu coscenariştii săi, şi-a ales un subiect destul de bizar: să ne arate mai îndeaproape viaţa în arhipelagul Hawaii, unul dintre statele neglijate ale federaţiei americane.
Scenariul este inspirat, de altfel, de un roman al unei localnice, Kaui Hart Hemmings, care apare şi ea în film, în rolul episodic al secretarei personajului principal. "Descendenţii" ne arată tribulaţiile unui personaj de succes din arhipelag (interpretat de George Clooney), cum am spune noi pe-aici un "baron local" al zonei. Titlul, de altfel, face aluzie tocmai la faptul că cei de-acum sunt beneficiarii unei lungi linii genealogice a coloniştilor de pe continent şi s-au trezit proprietarii unui pământ pentru care nu au trebuit să mişte un deget.
Aşadar, Matt King, avocat influent şi "moşier", se află în momentul în care trebuie să-şi evalueze întreaga viaţă de până acum şi să ia decizii în privinţa viitorului său şi al familiei. Soţia sa tocmai a fost victima unui accident nautic grav şi se află în comă profundă, iar Matt, pentru a depăşi situaţia, trebuie să se (re)apropie şi să reuşească să comunice cu cele două fiice ale lor: adolescenta rebelă Alexandra (Shailene Woodley) şi cea mai mică, Scottie (Amara Miller), în vârstă de 10 ani. De parcă n-ar fi destul, bărbatul trebuie să facă faţă şi pretenţiilor (mai ales financiare) ale unui întreg clan familial, precum şi unui socru agresiv şi resentimentar.
În căutarea amantului
Reţetarul unui film de acest gen (pentru că, şi în acest caz, este vorba despre unul) este bine respectat şi toate elementele necesare se află la locul lor. Dacă "Sideways" era un road-movie în profunzimea Californiei (aşa cum nu o vedem de obicei pe ecran, cea rurală, tihnită şi molcomă), "Descendenţii" face acelaşi lucru cu arhipelagul hawaiian (personajele zboară între insule aşa cum luăm noi tramvaiul etc.).
Avem o urmărire halucinantă pe care tatăl şi fiicele sale o fac în căutarea fostului amant al mamei muribunde, avem situaţii hazoase, avem doze bine calibrate de contact cu moartea şi cu tragedia (rar a fost moartea mai aseptică, igienică şi "corect" tratată ca în acest film).
Îl avem şi pe adolescentul "idiot", Sid (Nick Krause), care pare retardat, dar treptat se dă pe brazdă, umanizându-se şi comunicând cu maturul aflat în dificultate emoţională. Payne (ca şi interpretul său, Clooney) se dă peste cap ca să ne placă, dar... magia din Sideways nu mai funcţionează.
Chiar dacă povestea te prinde, senzaţia de inutilitate este copleşitoare. Concluzia filmului este exprimată chiar din prima frază a vocii din off: Hawaii-ul nu este un paradis, este doar un loc unde oamenii au aceleaşi probleme ca şi cei din alte colţuri ale lumii.