În cele mai multe cazuri, într-un spaţiu sunt două sau trei echipe care intră prin rotaţie în sală. Când nu sunt acolo, sunt în spaţii mai mici, cabine ale actorilor, săli de dans, săli de conferinţe şi alte săli, cu alte nume, timp în care tânjesc după cele patru ore de dimineaţă sau după-amiază când vor repeta în sala unde se va monta spectacolul. Asta înseamnă că în cinci zile fiecare echipă a intrat măcar o dată în spaţiu. În cele cinci zile au avut cel puţin câte un specialist pe unul dintre domeniile scenografie, actorie, regie, dramaturgie, jurnalism, promovare, management, specialist care să-i ajute sau care să le pună întrebări în timpul lucrului.
Lucrurile încep să se concretizeze. Anda Pop, scenografie Mureş, anul 3, lucrează ca scenograf pentru două echipe Ştangă'n Gol şi D'efect, dar nu are dificultăţi, pentru că Anda se încarcă cu energia ambelor echipe. Avantajul e că în niciuna din echipe nu mă simt limitată, ceea ce contează enorm pentru mine, deoarece nu cred într-un produs finit fără comunicare. Azi, la" D'EFECT" după o discuţie de tip ping-pong cu regizorul [Andrei Măjeri, regie Cluj, anul 3] am ajuns să creăm împreună obiectul cheie al spectacolului, găsindu-i în acelaşi timp o funcţionalitate ce rezolvă o altă scenă, urmând acum să îl creez fizic, iar la STANGA'N GOL am reuşit să îmi îmbrac actorii.
Alice Solomon, actorie Cluj, anul 3, de la IntriNsec, e încântată să vadă că ea şi colegii ei s-au adaptat la metoda de lucru a regizorului. Faptul că am început lucrul pe un text fără să-l discutăm şi despre care, normal, aveam păreri împărţite a scos la suprafaţă lucruri nemaipomenite în materie de personaje şi situaţii şi ne-a dovedit încă odată cât de bine funcţionăm ca echipă.
La prânz şi seara se întâlnesc toate echipele în restaurantul unde se mănâncă. E momentul în care poţi să-i întâlneşti pe ceilalţi, să ieşi pentru puţin din cocoon-ul propriei echipe, să te rebranşezi la contextul întregului proiect. Deja, din discuţii, poţi să vezi cât de variate or să fie spectacolele - pornind de la texte, până la metoda de lucru a regizorilor cu actorii sau la cheia în care s-a construit ce au până acum.
Dar nu toate lucrurile sunt roz. Puţin suspans nu strică! Pentru Alexandra Achim, management Sibiu, anul 3, dincolo de bucuria de a cunoaşte oameni noi, interesanţi, care lucrează pentru Teatru AşA (Aici şi Acum), cea mai dificilă parte e că Avem cu toţii caractere diferite şi de multe ori acestea se pot ciocni, suntem fiecare nişte bombe cu ceas, care vor exploda la un moment dat...
Cum o să arate săptămâna care vine? O să vedem după week-endul împărţit între muncă şi odihnă.