Cultura / februarie 2005
Angels in America
New York Times l-a definit drept: "O Divină Comedie a unor timpuri laice şi tumultoase; un eveniment epocal în teatru, cutremurător, teribil şi magnific".

Tonul este emfatic. Însă Angels in America, mai întâi piesă de teatru, acum o miniserie HBO prezentă şi la noi - şi ultra premiată - este un produs excepţional. Atât datorită distribuţiei: Meryl Streep şi Al Pacino, care lucrează pentru prima dată împreună, Emma Thompson, Jeffrey Wright, Marie Louise Parker (cu toţii deja premiaţi cu Golden Globe), sau actorii mai tineri, perle ale teatrului new yorkez, cât şi datorită regizorului Mike Nichols, Il Maestro. Sunt unice însă subiectul, scenariul, realizarea tehnică şi efectele speciale!

O lucrare sofisticată, complet diferită de orice altă producţie vizionabilă pe televiziune. Materializarea inconştientului este una dintre cele mai moderne caracteristici ale filmului. Aici se întrupează magnific vise şi halucinaţii care creează încrucişări sugestive între minţile protagoniştilor.

Suntem în 1985: Dumnezeu a abandonat Paradisul, Reagan e la Casa Alba, iar SIDA împarte moarte. În dreapta şi-n stânga: numai în USA au murit, în anii '80, de această boală, 60 de mii de oameni. O Americă bigotă, închistată, falsă şi homofobă, dar care, paradoxal, este în acelaşi timp inocentă. Boala şi stressul ei psihologic monopolizează o mare parte din tramă, susţinute fiind de dialoguri şi de imagini. Toate acestea în interpretarea uluitoare a actorilor. Complet impregnaţi de rolurile lor!

Meryl Streep, de exemplu, este mama unui tânăr mormon şi vede în New York o contemporană Sodoma şi Gomora. Fiul ei este căsătorit cu o nefericită femeie cu un trecut tenebros, care abuzează de Valium. În acelaşi timp, Streep joacă şi un rabin care îngroapă bunica unui tânăr homosexual şi este fantoma unei militante comuniste pe care Al Pacino o condamnase la moarte. Un Pacino imens, slăbit, impresionant, în rolul unui avocat diabolic bolnav de SIDA. În schimbul unor rarisime doze de AZT pentru boala sa, avocatul Cohn va vinde Casei Albe teribile secrete de stat.

Însă boala îl va aduce în mâinile unui infirmier de culoare (Jeffrey Wright), homosexual care îşi spune Belize, un înger în halat care îl tratează cu un dispreţ solemn, iar când îl vede invadat de sânge şi alte lichide corporale, cu o tandră compasiune. Acest personaj flamboaiant care poartă boa sintetic este roca de sare a înţelepciunii filmului, un personaj extraordinar, unul idealist intelectualizat, aproape angelic. Acelaşi actor de altfel îl joacă şi pe îngerul-agent de voiaj care o duce pe neurotica Harper (divin psihopata Mary-Louise Parker) oriunde îşi doreşte, mai cu seamă în Antarctica. Un clin d'oeuil simpatic către spectator, un decor foarte grosolan de studio, un citat glam din artificialitatea glitz a anilor de glorie ai Hollywoodului...

Homosexualitatea, acceptată sau ascunsă, este întotdeauna prilej de suferinţă, mai cu seamă atunci când te bântuie spectrul bolii. Filmul vorbeşte despre cupluri care se iubesc sau se destramă, despre mormoni, despre evrei şi despre Poli, despre gaura din stratul de ozon, despre nevrozele iertării. Acestei mixturi i s-au adăugat îngeri ai Binelui şi se pare cei ai Apocalipsului care nu va întârzia prea mult...

Film realizat după piesa lui Tony Kushnet (Premiul Pulitzer), premiat la rândul lui cu opt Golden Globes şi tot pe atâtea premii Emmy, Angels in America are influenţe din Brecht, Melville sau Allen Ginsberg.

Însă Angels in America este mai mult decât un documentar despre ipocrizia politică şi incongruitatea acelor ani.

Este un portret realist şi uneori fantastic al diverselor personaje, gay sau hetero, care iubesc, trădează, recompun alte cupluri, îşi caută propria identitate. Este un film care înainte de toate reuşeşte să găsească sublime momente de umor, de extaz, şi chiar de pură spiritualitate.

Este o analiză punctuală şi onirică a acelor ani, comsumaţi între cinism, libertinaj şi frustrări eterne care îşi au originile în arhetipurile tragediei greceşti. Morala, sentimentul de vină, rolul divinului într-o lume terorizată de rău. Dialoguri explicite: fata mormonă, de exemplu, nu a mai avut de mult relaţii intime cu soţul cripto-gay; deşi încearcă să aplice sfaturile auzite la radio, unde o psiholoagă în vârstă sugerează sexul oral pentru îmbunătăţirea relaţiilor conjugale. În cazul în care ar avea ceva reţineri, femeia trebuie să-şi"... imagineze doar că linge un con de îngheţată"...

Emma Thompson, înger cu un "eu" hipertrofic, bizar, arogant şi extrem de senzual, face dragoste cu muritorul muribund Justin Kirk, în flăcări. Şi astfel dă o cu totul nouă interpretare Paradisului...

Regia: Mike Nichols Cu: Al Pacino, Meryl Streep, Emma Thompson

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus