Ada Solomon, Director: "Skallamann este un super muzical cu o temă extrem de serioasă şi, în acelaşi timp, de un comic debordant, în tradiţia umorului scandinav."
Baldguy/ Skallamann - NexT Dance
Regia Maria Bock, Norvegia, 2011, 12 min.
Adolescenţa e vârsta marilor întrebări şi încercări, a marilor dileme, descoperiri, entuziasme şi iubiri. Dar şi a marilor conflicte, mai ales a celor cu propriii părinţi. Iar când vine vorba de sexualitate, lucrurile o pot lua razna, în ochii aceloraşi părinţi. Chiar dacă aceste cuvinte par grave, micul muzical nu e aşa, pentru că are şi umor bun(icel), pe stil nordic, şi e destul de lucrat: cântece, dans, însă e şi niţel cam repetitiv, chiar dacă nu e un film lung. E ca o mobilă de la Ikea, pare la fel cu multe altele, dar e utilă şi stă bine oriunde ai pune-o.
Yvonne Irimescu, Coordonator festival: "Aglaée, pentru sensibilitatea, inteligenţa şi «corectitudinea politică» (aşa cum ar trebui ea să fie, nu în varianta sentimental-moleşită în care se manifestă pe ecran în 99% din cazuri) cu care construieşte raportul de forţe dintre personaje şi cu care amestecă - în mod excepţional - dispreţ, toleranţă, cruzime, atracţie, acceptare; Stones, pentru animaţia extrem de frumoasă, pentru muzica aproape nepământeană şi pentru felul în care vorbeşte despre dragostea care tânjeşte după împlinire, fără s-o primească vreodată."
Aglaée - Competiţie
Regia Rudi Rosenberg, Franţa, 2010, 20 min.
Unul dintre cele mai oneste filme cu adolescenţi, Aglaée surprinde cu naturaleţe, voioşie şi duioşie necazurile unor tineri colegi de şcoală aflaţi la primele experienţe stângace şi inadecvate, primele priviri serioase şi confuze, primele insuccese şi ambiguităţi. Ştim toţi cât de agasantă e câteodată adolescenţa, iar acest film are măsura potrivită cu care să facă această poveste comună să rezoneze cu amintirile oricărui spectator. Pe alocuri e ireverenţios şi crud, c-aşa-i şi adolescenţa, filmul mai are şi avantajul unor figuri deloc cosmetizate, imperfecte, inocente şi insolite.
Stones / Kamene - NexT Imaginaria
Regia Katarina Kerekesova, Slovacia, 2010, 25 min.
Într-o carieră de piatră, apariţia unei tinere femei bulversează viaţa greoaie a celor care, zi de zi, nu fac altceva decât să spargă şi să mute munţi de piatră. Părăsiţi de delicateţe (sau, poate, uitând de ea), ce mai încoace şi-ncolo, abrutizaţi, aceşti bărbaţi obişnuiţi cu greutăţile au mari probleme să funcţioneze lângă o fiinţă venită, parcă, dintr-o altă lume, normală. Deşi sumbră şi cam deprimantă, această melodramă muzicală animată în tehnica stop-motion este atrăgătoare vizual pentru că e, oarecum, neobişnuită. Deşi îmbină genuri diferite, povestea simplă şi directă o umanizează (pretenţios spus) fără să cadă în preţiozităţi indigeste.
Andrei Gorzo, Director artistic: "Prima mea alegere este Méditerranées al lui Olivier Py - filmul care mă emoţionează cel mai mult din toată selecţia. În jurul unui montaj de secvenţe filmice provenite din arhiva propriei familii (turnate pe peliculă de 8 mm între 1961 şi 1974), vocea autorului ţese o autoficţiune totodată analitică şi rapsodică, de o mare-mare bogăţie. Aş mai recomanda producţia UNATC Hello Kitty, în regia lui Millo Simulov, în care nişte băieţi pleacă la mare, veseli şi gălăgioşi, fără să ştie că moartea s-a urcat cu ei în maşină. Concepţia regizorală mizează pe o tensiune subtilă între spontan (tot ce ţine de interacţiunile personajelor) şi predeterminat (tot ce ţine de mişcările de cameră), iar implementarea tehnică a acestei concepţii ambiţioase e fără cusur."
Méditerranées - Competiţie
Regia Olivier Py, Franţa, 2011, 32 min.
Realizată exclusiv cu imagini din arhiva personală, povestea familiei - construită, analizată şi narată de Olivier Py - se desfăşoară în mare parte de-a lungul anilor '60, marcaţi de evenimentele din Algeria. Într-o familie înfiptă solid în rădăcinile algeriene, niciun minut din ceea ce părinţii au filmat nu surprinde presiunea istorică sau tristeţea destinului acestei familii care se confundă cumva cu istoria Algeriei. De la momentele de început, în care părinţii se filmează reciproc, până la ultima reuniune de familie înaintea marelui exil al câtorva dintre ei, această autoficţiune se desfăşoară pe două paliere, pe de-o parte, atmosfera melancolică şi tonul pe care figurile mereu surâzătoare şi arse de soare îl imprimă de la început până la sfârşit, şi, pe de altă parte, ochiul lucid cu care Py citeşte şi interpretează imaginea.
Hello Kitty - Competiţie
Regia Millo Simulov, România, 2011, 23 min.
Nu ştiam mai nimic despre deja premiatul Hello Kitty al lui Millo Simulov şi bine am făcut, pentru că am avut surpriza unei poveşti închise la toţi nasturii şi am dat peste un film cu un arsenal meseriaş în materie de regie şi imagine. Fără să dau prea multe detalii legate de poveste, acest thriller petrece nişte băieţi zgomotoşi şi bine dispuşi pe drumul către mare într-o excursie banală. Dialogurile (câteodată excedate de sudalme, deh! ca băieţii) între personaje sunt urmărite cu o coregrafie specială a camerei, foarte adecvată acestui ceva care pluteşte în aer, fără preţiozităţi ieftine sau clişee comode.
Ozana Oancea, Coordonator NexT Kids & coordonator relaţii internaţionale: "The Itch / Scărpinici e un film vesel, alert, simpatic, despre cum un căţel şi un purice produc prin ţopăielile lor un mic dezastru domestic cu final fericit, ţopăitor. Un Ogre / Un căpcăun este un film despre... despre copii care se fac mari, prea mari, pentru că sunt prea lacomi... atât de lacomi, încât... numai copii nu mai sunt... atât de pofticioşi încât... vai!, vai!, şi soarele!"
The Itch - NexT Kids
Regia Patrick Schoenmaker, Olanda, 2011, 7 min.
Unul dintre filmele simpatice ale acestei ediţii NexT va fi, cu siguranţă, această mică reinterpretare animată a zicalei despre cel mai bun prieten al omului. Da, poate fi câinele (şi este), dar şi el, bietul, trebuie să trăiască sub acelaşi acoperiş cu stăpânii săi, care, după câţiva anişori de convieţuire comună, devin apatici, nimic nu-i mai... scarpină, să zicem. Ce-ar fi dacă în viaţa lor, a tuturor, ar apărea un purice? Mic, negru şi foarte săritor, reuşeşte să readucă veselia în monotonia traiului unei familii mic-burgheze. Simplu, zglobiu, colorat şi bine desenat, această "mâncărime" va fi una pe placul tuturor, fără dubii.
Un Ogre - NexT Kids
Regia Gérard Ollivier, Franţa, 2011, 7 min.
De câţiva ani încoace, ştim binişor ce este şi cu ce se ocupă un căpcăun. Ne e simpatic pentru că nu sperie copiii şi pentru că are umor şi pentru (mai ales de-asta) că are un foarte bun prieten măgar şi o soţie care a renunţat la viaţa princiară ca să trăiască în mlaştină. Această animaţie alb-negru ne reaşază, cumva, în copilăria noastră populată cu monştri şi zmei, doar că ne propune o mică distorsionare a acesteia. Am putea fi chiar noi căpcăunul cel temut? Cum aşa? Simplu: dacă mâncăm prea mult şi orice. Uşor cinic, dar totul e posibil, nu-i aşa?
