Timishort 2012, premii

Premiile Timishort 2012 au fost anunţate. În secţiunea competiţională românească, premiul cel mare i-a fost acordat regizorului Ilja Piperkovski pentru filmul Mătăsari. O menţiune specială i-a fost acordată lui Mihai Sofronea pentru Aşteptînd zorile. Situaţia trebuia să fie inversă. Mătăsari e filmul care trebuia încurajat, el reprezintă o încercare temerară în cinematografia autohtonă, o încercare bună în limitele filmului de consum. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să aleg între un film hollywoodian cu adolescenţi, gelozii, răfuieli şi fiinţe supranaturale (gen Twilight sau parodia Vampires Suck) şi unul românesc în care acţiunea e similară, aş alege filmul românesc, şansele de distracţie sînt mai mari. Iar dacă filmul chiar ajunge să distreze în mod voluntar, printr-o dezvoltare decentă a poveştii şi printr-o povestire în ton cu genul abordat, e cu atît mai bine. Mătăsari reuşeşte să fie un film normal în cadrul genului teen-horror. Fapt ce trebuia menţionat ca atare. Premiul Competiţiei Româneşti este, totuşi, puţin prea mult. Mai ales cînd ai în competiţie o mostră de cinema judicios, intens din punct de vedere al conţinutului, al istoriei prezentate, şi cu un bun exerciţiu cu elementul primordial în construcţia cinematografică - timpul. Sper că Mihai Sofronea va confirma într-un lungmetraj toate apectele pozitive vizibile în Aşteptînd zorile.
 
În competiţia internaţională, premiul Timishort a fost acordat filmelor Gutuiul japonez şi Café regular, Cairo. Despre cel dintîi am vorbit în relatarea referitoare la ziua a doua de festival. Cel de-al doilea, o producţie egiptiano-indiană semnată de Ritesh Batra, prezintă în mic (vorbim de un scurtmetraj) o traiectorie similară celei întîlnite în lungmetrajul lui Asghar Farhadi, A Separation: bărbatul e pus la încercare de soţie. În Café regular urmărim un cuplu tînăr, încă necăsătoriţi, discută într-un local, iar femeia îşi pune iscodeşte iubitul pe o temă tabu - sexul. Filmul are umor şi tensiune, una creată prin stimularea întregului bagaj informaţional pe care îl are spectatorul în relaţie cu universul musulman, un bagaj informaţional activat de propunerea pe care femeia i-o inaintează iubitului său. Eu nu am mizat pe acest proiect fiindcă tensiunea creată de autor se bazează mai mult pe prejudecăţile spectatorului sau pe informaţiile (limitate) pe care le are despre acel spaţiu cultural. Actorii flirtează, pornesc un joc de-a şoarecele şi pisica pe o miză sexuală (discuţia celor doi seamănă cu un flirt ce are loc în spaţiul virtual, trecerea vreunui muşteriu prin cafenea îi mai temperează) şi toate acestea duc spectatorul pe un anumit drum... e o în-scenare în care autorul profită de imaginea Occidentului asupra Orientului şi-l momeşte pe occidental cu un aparent gest iconoclast - în fapt o întîmplare cît se poate de umană.

Şi în cazul acesta, pentru mine, filmele premiate sînt mai slabe decît filmele care au primit menţiuni - în special Nos jours, absolument, doivent être illuminés şi Rauschgift.

Din punct de vedere administrativ, ediţia a patra a Timishort a fost cea mai bună dintre cîte am urmărit eu (ultimele trei din patru). Catalogul a fost gata la timp, sălile de proiecţie au fost bine amenajate, primitoare, proiecţiile de calitate - mai ales găzduirea Videoramei de către clubul Setup.

Din punct de vedere competiţional, cum am spus şi ieri, poate că ar fi mai bine ca Timishort să propună un concept clar. Unul cu aceleaşi întreceri - internaţională, românească şi cea dedicată filmului experimental şi video-art - însă fără amestecarea documentarelor, ficţiunilor şi animaţiilor în competiţii şi cu o selecţie puţin mai îngrijită şi în acord cu propunerea conceptuală a festivalului. 

Ceremonia de premiere a celor mai bune filme din cadrul Timishort 2012 a avut loc duminică 6 mai 2012 la Cinema Timiş şi a fost urmată de proiecţia open-air a majorităţii filmelor premiate, în Piaţa Unirii din Timişoara. Iată către cine au mers premiile:
 
Competiţia internaţională
Trofeul internaţional Timishort: Café Regular, Cairo (Egipt, India 2011, regia: Ritesh Batra) & Gutuiul japonez (România 2011, regia: Mara Trifu)
Menţiuni speciale ale juriului: Zilele noastre, negreşit, trebuie să fie iluminate / Nos jours, absolument, doivent être illuminés (Franţa 2011, regia: Jean Gabriel Périot) & Soţia fotografului / Die frau des Fotografen (Germania 2011, regia: Karsten Krause & Philip Widmann) & Drog / Rauschgift (Germania 2011, regia: Peter Baranowski)
Premiul publicului: Ambiţios / Ambitious (Rusia 2011, regia: Aynur Askarov)
 
Competiţia naţională
Premiul pentru cel mai bun film românesc: Mătăsari (2011, regia: Ilija Piperkoski)
Menţiune specială a juriului: Aşteptând zorile (2011, regia: Mihai Sofronea)
Premiul publicului: Stremţ '89 (2012, regia: Anda Puşcaş, Dragoş Dulea)
 
Videorama
Premiul pentru cel mai bun film experimental: Film cu umbre / Shadow Movie (Ungaria 2010, regia: Reka Szobo)
Menţiuni speciale ale juriului: RĂZboala / WARdisease (Franţa 2010, regia: Marie Magescas) & Un ultim portret / Ultimo retrato (Spania 2011, regia: David Varela)
Premiul publicului: Glucoză / Glucose (Franţa 2012, regia: Mihai Grecu & Thibault Geize)