Gale şi gale - Cannes, 2012

Decernările stârnesc cam tot atâta interes ca tragerile loto, în funcţie de miză. Sau ca Eurovisionul, când ai pe cineva în concurs (apropo de asta, mă bucur că în 2012 Eurovisionul va fi comentat din studio de un duo de profesionişti, maeştrii ai improvizaţiei de bună calitate, cu umor şi care funcţionează la... unison: Geanina Corondan şi Leonard Miron, care sper să le poarte şi noroc alor noştri).

Revenind pe Croazetă, speechul lui Jean-Pierre Dardenne dinainte de decernarea premiilor secţiunii Cinéfondation e de reţinut pentru tot restul vieţii, pentru participarea la orice competiţie: Nu vă amărâţi dacă n-aţi luat nimic, bucuraţi-vă că le călcaţi pe urme unor nume cu adevărat importante pentru a şaptea artă. Sau cum bine se întreba cineva din filmul regizoarei Corsini, Trois mondes / Three Worlds (unde sunt şi nişte muncitori ilegali veniţi în Franţa din Basarabia, dar şi o fată frumoasă pe care o cheamă predestinat Arta - nu-i româncă, dar îi iese accentul moldovenesc): N-ai darul de a fi fericit? Prin urmare e un talent şi ăsta ca oricare altul pe care ar trebui să-l cultivăm copiilor noştri.

Premiul cel mare al secţiunii Cinéfondation a plecat la o realizatoare din Rusia (Taisia Igumentseva) pentru Doroga na / The Road To, care avea cam aceleaşi ingrediente ca Tabăra de la Răzoare a lui Cristi Iftime. Păcat, dar scenariul filmului era neterminat. Era mai bun ca 15 iulie, iar Alexandru Potocean e grozav, dar ne urmăreşte se pare blestemul Meşterului Manole. În cel mai fericit caz se termină în coadă de peste. Dar potenţial există şi prezentarea de dinainte a fost cu umor, ceea ce nu pot spune despre alţii.

Am mai văzut în competiţia oficială vreo două orori: The Paperboy, care m-a lăsat fără actriţă preferată din noua generaţie. Nicole Kidman a depăşit orice imaginaţie de vulgaritate şi vor să-i dea rolul lui Grace Kelly... Recunosc că recidivez. Ca să-mi treacă greaţa intru la un film tot cu ea despre Hemingway (Hemingway & Gellhorn). Poate aici nu se mai amorezează de criminal şi nu mai se poartă ca o boarfă de port, categoria coşmar.

Pelicula SF a lui Cronenberg tatăl (Cosmopolis), n-a fost de mirare că e de Spitalul 9. Şi l-a luat ca aliat pe mega-fardatul Pattinson, din saga Twilight, şi în caz că nu ne-a ajuns s-o vedem pe serafica Nicole Kidman, ne-a fost oferita o scenă şi cu fostul vampir. Iar în scurtul de la Moscova avem şi urinoterapie. O fi fost sponsor Bivolaru cu spirala lui transcendentală, ca aşa pare mai în toate scriptele.

Coreeanul Do-nui mat / The Taste of Money a devenit o binecuvântare, fără să fie genial, dar măcar era comestibil. Ne-a mai rămas Mud. Titlul noroios nu sună prea încurajator, dar poate e înşelător şi cine ştie de unde sare iepurele...

(Acest articol a fost transmis de pe o tabletă Vodafone Smart Tab 10, cu sprijinul Vodafone România. Prezenţa la Cannes e sponsorizată generos şi în 2012 de Silva Dark)