O surpriză plăcută - Cannes, 2012

Tocmai când mă gândeam că nu numai oameni nu se mai fabrică aşa ca altădată, ci nici filme, cred că m-am făcut auzită :) Nu mă mai aşteptam să mă îndrăgostesc de vreun film, dar iată că a venit HBO-ul cu 2 ore şi jumătate despre Hemingway şi una dintre cele 4 neveste ale sale, Martha Gellhorn, interpretată magistral de Nicole Kidman, care parcă a fost exorcizată după nefericita experienţă cu nimfomana de doi bani din The Paperboy. Partener îi este Clive Owen, şi - mai ales - regizor Philip Kaufman, care ne-a mai dăruit o nestemată similară, acum 23 de ani Henry şi June. Şi aici e patimă mare, doar că senzualul nu pică în pornografie scabroasă, ca la confraţii lui din competiţie.
 
Mud (regia: Jeff Nichols) n-a fost rău: ceva între Tom Saywer şi Robinson Crusoe. Iar adolescenţi... parcă vrând să fie un fel de copertă pentru competiţie, ca pe vremuri (sigur însă că Moonrise Kingdom, filmul de deschidere, e net mai original).
 
Renoir (regia: Gilles Bourdos) nu e chiar de 4 stele, dar e frumos filmat, iar pe Michel Bouquet nu te poţi supăra că joacă la fel ca la teatru. Dacă n-a avut regizor... De reţinut o frază care se aplică perfect şi cineaştilor. Lumea este suficient de urâtă şi tristă ca să creăm lucruri atât de sumbre.
 
Thierry Frémaux, cel mai pupat organizator de festivaluri din lume (şi de ce vedete...), a fost gazda premiilor secţiunii Un certain regard, unde, din păcate, Tim Roth cam luase la bord şi a transformat totul într-o circărie, mai ales cu unul dintre autori de la Un gran soir, care a fost cândva şi la TIFF cu Aaltra. La interpretare au luat două doamne, Émilie Dequenne pentru À perdre la raison de Joachim Lafosse, descoperirea Dardennilor din Rosetta, şi Suzanne Clement - vedeta din filmul Laurence Anyways al lui Xavier Dolan (culmea el, care e militant pentru drepturile homosexualilor, i-a lăsat pe băieţi fără lauri). Después de Lucia, regia: Michel Franco, iar un mexican ca la Semaine de la critique a plecat cu trofeul. Excelentul Beasts of the Southern World şi-a scos pârleala cu un Fipresci şi un Ecumenic. Iar ucraineanul regizor Sergei Loznitsa, cu V tumane / In the Fog (şi cu Vlad Ivanov, aducătorul de noroc de pe generic), a ieşit în lumina reflectoarelor fiind preferatul presei străine, care în 2011 a recompensat genialul Le Havre.

Pentru astă-seară se zvoneşte (e bine să ai o Mata Hari în Iaşi) că interpreta Vochiţei din După dealuri, Cosmina Stratan, va lua premiul de interpretare.

(Acest articol a fost transmis de pe o tabletă Vodafone Smart Tab 10, cu sprijinul Vodafone România. Prezenţa la Cannes e sponsorizată generos şi în 2012 de Silva Dark)