Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Şcolilor de Teatru Actul I, Scena 1, 2012

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ziua I: Atelier de actorie - Cătălin Mitulescu, la Festivalul Şcolilor de Teatru - ACTUL I, SCENA 1, 2012


iunie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Prima zi (24 iunie 2012) a festivalului Actul I, Scena I a început cu atelierul de actorie susţinut de Cătălin Mitulescu în sala Ileana Berlogea a UNATC. Înainte de lua loc la masă şi de a începe discuţia propriu-zisă cu studenţii şcolilor de teatru prezente în cadrul festivalului, regizorul a aşezat între el şi publicul din sală un scaun uşor orientat spre dreapta, ca un fel de invitaţie, numindu-l "scaunul de actor profesionist". Explicând mai departe, Mitulescu a continuat demonstraţia printr-o provocare adresată studenţilor: cei din sală care se simt suficient de bine pregătiţi în materie de actorie să vină şi să ocupe scaunul. Nimeni nu a îndrăznit să răspundă. Astfel, regizorul a ajuns să abordeze alături de studenţi prima problemă a atelierului: "cum reuşeşti să fii un actor profesionist?". Printre ideile vehiculate în sală, cel mai des s-a vorbit de talent şi de faptul că în lupta cu tine însuţi eşti nevoit să îţi răspunzi la anumite întrebări, una dintre ele, poate chiar cea mai importantă, fiind "sunt sau nu talentat?".


Singurele lucruri notate pe flipchart pe tot parcursul atelierului au fost "acum" şi "tot timpul". În mod paradoxal, acestea sunt cele două coordonate care ar trebui să determine şi să susţină starea creatoare a actorului. "Acum", în opinia lui Cătălin Mitulescu, denumeşte o stare de prezenţă a actorului pe scenă, o stare de concentrare creativă care îi permite să intre în pielea personajului şi să obţină reacţii credibile, adecvate contextului. Deşi aparent în contradicţie cu "acum", al doilea element, "tot timpul", explică modul în care actorul reuşeşte să îşi provoace şi să îşi menţină indiferent de context starea de concentrare creativă, starea de "acum". Prin apelul la o poveste-pilon din trecut, spune regizorul, o poveste personală care să adune şi să focalizeze în orice moment energia vitală, actorul nu doar că devine prezent şi se încarcă cu energie, ci reuşeşte în mod inconştient să imprime personajului forţa de atracţie specifică poveştii sale de viaţă.


Însă în drumul de la actor către personaj nu este suficientă doar parcurgerea acestor doi paşi. Astfel ajungem la cea de-a doua problemă: "cum reuşeşti să faci un rol bun?". Din punctul de vedere al regizorului, înţelegerea personajului şi a textului reprezintă mai mult de jumătate din drum. Iar pentru o înţelegere mai bună întrebările "ce?" şi "cum?" devin puncte cheie în construirea unui backstory al personajului. Backstory-ul trebuie să fie întotdeauna simplu şi să indice lucruri concrete şi relevante despre personaj şi situaţia în care se află acesta. Totuşi, explică regizorul, maniera de a diferenţia o poveste funcţională de una nefuncţională ţine şi de intuiţie.



 Toate articolele despre Festivalul Şcolilor de Teatru Actul I, Scena 1, 2012


0 comentarii

Spacer Spacer