Singurele lucruri notate pe flipchart pe tot parcursul atelierului au fost "acum" şi "tot timpul". În mod paradoxal, acestea sunt cele două coordonate care ar trebui să determine şi să susţină starea creatoare a actorului. "Acum", în opinia lui Cătălin Mitulescu, denumeşte o stare de prezenţă a actorului pe scenă, o stare de concentrare creativă care îi permite să intre în pielea personajului şi să obţină reacţii credibile, adecvate contextului. Deşi aparent în contradicţie cu "acum", al doilea element, "tot timpul", explică modul în care actorul reuşeşte să îşi provoace şi să îşi menţină indiferent de context starea de concentrare creativă, starea de "acum". Prin apelul la o poveste-pilon din trecut, spune regizorul, o poveste personală care să adune şi să focalizeze în orice moment energia vitală, actorul nu doar că devine prezent şi se încarcă cu energie, ci reuşeşte în mod inconştient să imprime personajului forţa de atracţie specifică poveştii sale de viaţă.
Însă în drumul de la actor către personaj nu este suficientă doar parcurgerea acestor doi paşi. Astfel ajungem la cea de-a doua problemă: "cum reuşeşti să faci un rol bun?". Din punctul de vedere al regizorului, înţelegerea personajului şi a textului reprezintă mai mult de jumătate din drum. Iar pentru o înţelegere mai bună întrebările "ce?" şi "cum?" devin puncte cheie în construirea unui backstory al personajului. Backstory-ul trebuie să fie întotdeauna simplu şi să indice lucruri concrete şi relevante despre personaj şi situaţia în care se află acesta. Totuşi, explică regizorul, maniera de a diferenţia o poveste funcţională de una nefuncţională ţine şi de intuiţie.