Ziua III: Atelier de actorie - Cristi Puiu, la Festivalul Şcolilor de Teatru - ACTUL I, SCENA 1, 2012

În cea de-a treia zi a festivalului Actul I, Scena I, 2012, Cristi Puiu, al treilea regizor invitat să susţină un atelier de actorie, a abordat prima parte a întâlnirii ca un prilej de a discuta cu studenţii şi de a răspunde întrebărilor acestora. Dată fiind experienţa pedagogică a lui Puiu care în perioada 2005-2009 a ţinut un curs de actorie de cinema în cadrul Facultăţii de Teatru a UNATC, dialogul între el şi cei prezenţi în sală a decurs într-o manieră relaxată, fără să ocolească însă răspunsuri pline de conţinut referitoare la actoria de film, concepţia despre actor şi relaţia actor-regizor.

 
În ochii regizorului, meseria de actor atestată cu diplome de licenţă, masterat şi doctorat nu există, este o minciună care nu foloseşte decât pentru a obţine respectul vecinilor de bloc. Contestând deopotrivă şi existenţa personajului, actoria devine astfel o activitate care ar putea fi definită prin ceea ce spune la un moment dat personajul lui Jean-Pierre Leaud, Alexandre, din filmul lui Jean Eustache, La manan et la putain: "să vorbeşti cu vorbele altora".
 
O altă coordonată a discuţiei a adus în prim plan starea de prezenţă, acea calitate a actorului de a fi el la timpul prezent şi de a uita de ochiul exterior, lucru greu de împlinit având în vedere că întotdeauna gândul o ia înainte. Însă, având în vedere că în general oamenii sunt performeri care acţionează şi vorbesc diferit în funcţie de context si că identitatea este redusă astfel la o sumă de performance-uri executate pentru o instanţă exterioară, inevitabil se ridică problema adevăratului eu. Pentru Puiu, acesta ar fi un fel de medie aritmetică între toate măştile purtate de om în viaţa de zi cu zi.

Dincolo de aceste praguri şi dificultăţi, marea revelaţie a actoriei constă în faptul că aceasta este singura activitate unde poţi fi tu însuţi la timpul prezent fără niciun fel de consecinţă întrucât orice acţiune a ta pe scenă sau în faţa aparatului de filmat este trecută în contul personajului.

 
Despre rolul regizorului în munca actorului, Cristi Puiu declară că primul nu poate interveni în bucătăria interioară a celui de-al doilea decât în măsura în care confirmă sau infirmă rezultatul care apare la repetiţii şi pe video-assist. Asemenea semnelor de circulaţie, munca regizorului este să diferenţieze drumurile interzise de cele cu prioritate. Astfel repetiţiile devin o sumă infinită de nu-uri din partea regizorului şi un singur da.
 
În ultimele 20 de minute ale atelierului, Cristi Puiu le-a arătat participanţilor un exerciţiu de improvizaţie filmat cu actori francezi. Dincolo de cele câteva noduri narative prin care cei patru actori au fost nevoiţi să treacă, libertatea lor de a improviza nu a fost îngrădită de niciun fel de replica scrisă. După proiecţie studenţii au readus în discuţie, pe baza materialului filmat, acel grad de prezenţă greu de cuantificat în cuvinte, deşi timpul destinat atelierului depăşise de mult limita în care acesta ar fi trebuit să se încadreze.


(foto: Adi Bulboacă)