Pe 4, 5 şi 6 iulie 2012, la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra vor avea loc trei repetiţii deschise cu noul spectacol Lear(a), în regia lui Andrei Şerban.
Chiar înainte de sfârşitul stagiunii, în această săptămână, timp de trei zile, la sala de la Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra, începând cu ora 19.30, se va juca un nou Lear în regia lui Andrei Şerban. La patru ani după ce a avut loc prima repetiţie cu public a celebrului spectacol, unde regizorul propunea o variantă a piesei lui Shakespeare, cu toate rolurile interpretate de actriţe, Andrei Şerban se întoarce la acest text. Înainte de premiera noii versiuni, în care Mariana Mihuţ revine pe scenă în rolul lui Lear, am stat de vorbă cu regizorul Andrei Şerban. Cele trei reprezentaţii vor avea loc pe 4, 5 şi 6 iulie 2012, iar a doua zi, cunoscutul creator va pleca la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, unde, timp de două săptămâni, se va desfăşura cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban, la care vor participa 60 de actori, regizori, dramaturgi, scenografi, critici de teatru şi muzicieni.
Monica Andronescu: De ce v-aţi întors la Lear?
Andrei Şerban: Din două motive. În primul rând, pentru că decorul era foarte elaborat şi dura trei zile montarea şi trei demontarea. Din cauza asta, teatrul nu a putut să programeze Lear şi de mai mult de un an nu se mai joacă. Apoi, m-am gândit să-l fac mult mai intim, într-un spaţiu mai mic. Am vrut să reduc Lear la esenţa lui. În spectacolul nou textul este concentrat şi va fi jucat fără pauză, iar din cei douăzeci de actori au rămas doar zece.
M.A.: Aţi păstrat aceeaşi idee, toate personajele sunt interpretate de actriţe?
A.Ş.: Da, a rămas la fel, dar, în afară de Mariana Mihuţ care joacă Lear, şi de Dorina Chiriac care joacă Bufonul, toate celelalte au schimbat rolurile între ele. Şi asta pentru că voiam ca fiecare să descopere ceva nou. Mie îmi place să fiu surprins în teatru şi să găsesc surpriză în arta actorului. Şi avem o nouă Cordelia, pe Cosmina Stratan, actriţa care a primit premiul pentru cea mai bună interpretare la Cannes 2012 (pentru rolul din filmul După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu - nota LiterNet). Un Lear cu femei mi se pare un spectacol care se bazează mai mult pe emoţie şi pe vulnerabilitate, pe fragilitate. Un grup de actori nu ar putea atinge această fragilitate uriaşă. Bărbaţii au forţă, dar femeile, cu riscul de a nu atinge această latură, compensează prin sensibilitate.
M.A.: Este un spectacol nou sau o variantă a celui vechi?
A.Ş.: Este un spectacol nou, căruia o să-i spun Lear(a). Trăim într-un moment cumplit în societatea românească, în cultură e acum un fel de Mineriadă şi cred că e foarte multă nevoie de un spectacol după Shakespeare care să atingă zone de verticalitate. E la modă să-l cobori pe Shakespeare în mizeria noastră morală, în noroi. Iar eu încerc să mă opun acestei tendinţe cu tot ce am mai bun în mine. Sigur că în orice text al lui Shakespeare sunt şi aceste zone, dar trebuie să vedem în primul rând extraordinara năzuinţă spre spiritualitate care există în ele.
M.A.: S-a schimbat felul dumneavoastră de a interpreta acest text?
A.Ş.: Regele Lear e o piesă uriaşă şi inepuizabilă. E o piesă care-ţi scapă printre degete, e ca o simfonie de Beethoven. O poţi pune în scenă de zeci de ori şi tot să rămână laturi neexplorate. O refac acum, a doua oară, şi nu pot decât să sper că vom reuşi să o înţelegem mai adânc.