Marivodaj modern schiţat din minciuni, trădări, sentimente, rupturi, întîlniri decisive, filmul lui Mike Nichols rămîne o prelucrare onestă a unei bune piese de teatru, ale cărei nuanţe caustice nu reuşesc să ne facă să credem permanent în cinismul de paradă adoptat uneori de interpreţi. Nu lipsit de momente de umor extrem (printre care conversaţia pe Internet între cei doi bărbaţi), de săgeţi nu prea binevoitoare la adresa mîzgălitorilor de hîrtie, filmul lui Mike Nichols se bucură de o distribuţie excelentă şi Globurile de Aur, la care se vor adăuga probabil şi Oscarurile, nu reprezintă recompense deloc gratuite. Natalie Portman (care a evoluat strălucit de la Leon la Războiul stelelor), precum şi Clive Owen (care joacă acelaşi rol şi pe scenă) sunt într-adevăr nişte interpreţi străluciţi ai angoaselor sentimentale, dar nici Julia Roberts şi Jude Law nu sunt departe de nivelul laureaţilor Globurilor de Aur.
Încă un merit al filmului rămîne absenţa oricărei intenţii moralizatoare faţă de reacţiile, relaţiile şi evoluţia personajelor, fapt ce permite spectatorului să judece "obiectiv" apropierea sau detaşarea de soluţiile propuse de acestea. Între atîtea filme cu cazuri mentale ce bîntuie cinematografele româneşti, Closer rămîne, în ciuda finalului său, un film reconfortant.