Gulliver e un iniţiat. Dar, reîntors printre oameni, condiţia sa transmutată nu mai coincide cu existenţa de odinioară şi o renegă. Repudiindu-şi natura şi originile, se repudiază pe sine şi devine un exilat în propriul corp şi propriul univers. Discursul său devine un monolog al unui neadaptat, paria iluminat în beznă, în ţinuturile populate de creaturi bipede abandonate decrepitudinii, degenerării şi putrefacţiei. Spectacolul investighează palierul macabru şi nihilist al capodoperei lui Jonathan Swift, artistul vizionar care şi-a încheiat aventura mundană în agonie, ultimii ani de viaţă fiindu-i marcaţi, se pare, de schizofrenie.
Spectacolul este o adaptare după un fragment din Călătoriile lui Gulliver, cu extrapolări ce ating dimensiuni diferite operei swiftiene, dar tangente temei. Orice tip de "intruziune" din partea regizorului este binevenit, întrucît artistul are capacitatea de a întoarce mănuşa pe dos şi de a exprima realităţi intrinseci ce scapă unei analize comune şi reuşeşte să reevalueze un întreg conţinut într-o manieră revelatoare.
Omului îi sînt atribuite mai toate adjectivele discreditante posibile, de la lăcomie la meschinărie, stupiditate, insignifianţă şi morbiditate. Spectacolul e, în fapt, un epitaf dinamic al condiţiei umane, presărat cu momente de cinism şi umor veritabil.
Spectacolul umanităţii se desfăşoară dezolant, într-o succesiune continuă de secvenţe groteşti, caricaturale, bizare şi patologice. Omul e doar o marionetă supusă deriziunilor de tot felul sau o figurină de lut aflată la cheremul unei divinităţi omnipotente, care poate fi chiar un copil.
Purcărete impresionează din nou prin harul de a traduce imagini frecvent destabilizatoare în imagini de un rafinament estetic şi expresiv tulburător. O execuţie ratată milimetric şi totul ar cădea în kitsch şi derizoriu. Dar regizorul calibrează secvenţa perfect, orchestrează ansamblul cu măiestrie şi realizează un poem vizual perfect.
Spectacolul frapează printr-o saturare constantă de imagini, simboluri şi metafore vizuale inedite, uneori şocante, dar niciodată gratuite. Un spectacol-bijuterie ca un colier de perle în care fiecare mărgea îşi are rolul bine delimitat, nesubstituibil, de scene care decurg una dintr-alta cu o viteză aproape ameţitoare, dar calculată cu maximă precizie.
Desfăşurarea scenică comportă o multitudine de acţiuni ce se desfăşoară simultan, bulversînd privitorul şi obligîndu-l la revizionări. Ca o peliculă cinematografică cu imagini suprapuse şi tăieturi savante de montaj, în care nu te poţi decide pe cine anume să îţi centrezi atenţia, fiindcă totul e intrigant, totul e important şi ai vrea să poţi absorbi întregul ansamblu şi să vizualizezi fiecare element sau detaliu în parte concomitent, organic.
Călătoriile excelează la toate capitolele: interpretare excelentă, costume şi machiaj perfecte, decor şi lumini inspirate şi, mai ales, extraordinara regie a unui maestru al esteticului cinetic sau static sau de orice fel.
Deşi dialogul ocupă o pondere restrînsă (parţial e înregistrat, în special replicile lui Gulliver), lipsa acestuia nu diminuează conţinutul spectacolului. Imaginile şi tablourile vizuale sunt atît de complementare textului - sau îl extind şi îi adaugă un plus de semnificaţie - încât orice cuvînt suplimentar ar fi superfluu.
Călătoriile lui Gulliver sunt, de fapt, Călătoriile lui Purcărete în zonele absconse ale sufletului uman, adică incursiuni necenzurate în noi înşine.
PS: Pe cei care mi-ar reproşa "risipa" de elogii, îi rog să meargă la Teatrul "Radu Stanca" să vizioneze spectacolul, apoi să reflecteze şi, în fine, să mă contrazică.
Călătoriile lui Gulliver a avut premiera în cadrul Festivalului Internaţional de teatru de la Sibiu, pe 26 mai 2012.
Spectacolul a fost prezent la Festivalul de teatru de la Edinburgh, cel mai important festival de artele spectacolului din lume, unde a avut cinci reprezentaţii, în intervalul 17-20 august 2012, la King's Theatre. Silviu Purcărete a fost distins în cadrul Festivalului cu Premiul "Herald Angel".
Coordonator: Silviu Purcărete
Scenografie şi light design: Dragoş Buhagiar
Muzica: Shaun Davey
Asistenţi regie: Sanda Anastasof, Crista Bilciu
Asistent mişcare: Attila Bordas
Consultant scenariu: Lia Bugnar
Traducere şi adaptare texte: Crista Bilciu
Distribuţia (în ordine alfabetică): Veronica Arizancu, Diana Fufezan, Raluca Iani, Tomohiko Kogi, Alexandru Malaicu, Adrian Matioc, Serenela Mureşan, Adrian Neacşu, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Ofelia Popii, Cristina Ragos, Natalie Sigg, Ciprian Scurtea, Cristian Stanca, Pali Vecsei, Corina Vişinescu
Copilul: Alexandru Nicoară
Organist: Radu Iancu / Teodora Cîrciumaru