noiembrie 2012
Călătoriile lui Gulliver
... sau până unde poate merge imaginaţia regizorală. Despre asta este vorba în spectacolul lui Silviu Purcărete, un colaj de exerciţii scenice pe tema călătoriilor personajului îndrăgit de copii. Pentru toţi cei care au burduşit sala mare de la T.N.B, aşteptând să vadă un uriaş simpatic, pe numele său, Gulliver şi câţiva liliputani drăguţi (aşa cum a rămas povestea în memoria colectivă), spectacolul montat de prestigiosul regizor la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu şi trecut prin faţa ochilor celor de la Edinburgh, le-a oferit spectatorilor mult mai mult. Un caleidoscop de imagini, teatru de umbre, trucuri vizuale, găselniţe regizorale nemaipomenite... aaa, plus un cal pintenat în plină splendoare şi gheaţă carbonică inundând scena.

Capacitatea artistului de a se raporta la o poveste / un subiect nu ţine neapărat de simpla ilustrare pe scenă a celor mai importante momente ale ei, ci presupune, aşa cum ne-a fost dovedit de spectacolul de vineri seară (2 noiembrie 2012), esenţializarea unei stări anume sau a unei perspective asupra acelei poveşti, care poate deveni mai fecundă artistic decât cea generală, de ansamblu. Purcărete alege să dramatizeze ultimul volum din cele patru care compun romanul irlandezului Jonathan Swift, Călătorie în ţara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms), păstrând intactă versiunea autorului - cea în care fantezia povestirilor la persoana întâi a autorului se împleteşte cu o aspră satiră socială. Chiar dacă opera iniţială datează din epoca iluminismului european, iată că spectacolul reuşeşte să arate valoarea universală a operei, dovedindu-i actualitatea (prin sistemul de metafore şi imagini folosit în descrierea acelei lumi) şi arătând, totodată, că opera este pe nedrept considerată astăzi simplă literatură pentru copii. Firul narativ al spectacolului se mai foloseşte şi de finalul cărţii, în care Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile, declarându-l nebun, devenind o amplă meditaţie asupra lumilor explorate - cea a cailor înţelepţi (Houyhnhnm-ii) şi a oamenilor brutali şi primitivi care trăiesc cu ei (Yahoo-ii).

Scenografia unui astfel de spectacol nu putea fi decât una inedită, semnată de Dragoş Buhagiar, completată cu măiestrie de light design-ul aceluiaşi artist şi de muzica originală a compozitorului irlandez Shaun Davey. Suitele de momente regizorale sunt alternate cu monoloagele înregistrate ale bătrânului Gulliver, povestind pe un ton nostalgic şi aproape mizantropic despre vieţile celor reprezentaţi pe scenă de actori ai scenei sibiene, printre care: Cristian Stanca, Ofelia Popii, Veronica Arizancu, Alexandru Malaicu, Diana Fufezan. Un spectacol inovator pentru care Silviu Purcărete a primit premiul "Herald Angel" oferit de The Bank of Scotland în cadrul Festivalului de Teatru de la Edinburgh, un festin vizual care nu contrastează cu convenţiile scenice propuse şi nu reprezintă gratuităţi artistice, ci sunt puse în slujba regiei şi a poveştii. Must see!

De: Jonathan Swift Regia: Silviu Purcărete Cu: Ofelia Popii, Veronica Arizancu, Diana Fufezan, Adrian Matioc, Alexandru Malaicu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus