În cuvântul de deschidere, Corina Şuteu, preşedintele festivalului şi membru fondator al Romanian Film Initiative, i-a amintit pe cei care au făcut posibilă această manifestare ajunsă la cea de-a şaptea ediţie: Adrian Ghenie, unul din artiştii care au sprijinit financiar Romanian Film Initiative, asociaţia din spatele Making Waves; Trust for Mutual Understanding; Jakab Orsós, curator al panelului Libertate creativă prin cinema: România şi Ungaria, şi până nu demult director al Centrului cultural ungar; Festivalul Internaţional de Film Transilvania, partener de tradiţie al evenimentului new-yorkez; Centrul Naţional al Cinematografiei; producătorul şi regizorul Bobby Păunescu, sponsor al bursei Alex. Leo Şerban şi al festivalului Making Waves; cei 300 de donatori care au contribuit financiar prin intermediul platformei Kickstarter; Mona Nicoară, Erin Casper, Adam Brown şi Ana Maria Sandu, care au realizat trailerul campaniei Kickstarter; Blue Heron Foundation şi Ştefania Magidson; artiştii Dan Perjovschi, Matei Branea, Alexandru Ciubotariu, care şi-au pus creativitatea în slujba campaniei vizuale a festivalului; actorul Andi Vasluianu; Raluca Gold, Simona Miculescu şi Daiana Voiculescu. "Dar mai ales, recunoştinţa noastră se îndreaptă către Horia-Roman Patapievici, care, în urmă cu şapte ani, a crezut în nebunia echipei de aici, de la New York, şi a crezut în acest festival", a precizat Corina Şuteu, preşedinte al festivalului Making Waves: New Romanian Cinema.
"În 2013, Romanian Film Initiative se va implica activ în campania pentru Oscaruri a filmului După dealuri. Pe site-ul filmetc.org, se pot face donaţii pentru a ajuta la consolidarea relaţiei speciale dintre cinema-ul românesc şi publicul din Statele Unite ale Americii", a declarat Corina Şuteu, referindu-se la proiectele viitoare ale Romanian Film Initiative.
Referindu-se la evenimentele care au precedat această ediţie a festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, Scott Foundas, Associate Program Director la Film Society of Lincoln Center, a ţinut să menţioneze: "În urmă cu doar şase luni, Corina, Oana şi Mihai ne-au pus la curent cu modificările operate de Guvernul român şi despre efectul acestor modificări asupra Institutului Cultural Român. Am aflat atunci despre intenţia lor de a transforma festivalul într-un eveniment independent şi de a crea Romanian Film Initiative. Noi, cei de la Film Society of Lincoln Center, nu am ezitat niciun moment, am fost alături de ei din prima clipă, şi e remarcabil cât de rapid şi de bine s-a mobilizat această echipă pentru ca, lipsit de sprijinul financiar din partea statului de care s-a bucurat în trecut, festivalul să se desfăşoare în condiţii la fel de bune ca până acum. Desigur, efortul lor devine cu atât mai relevant cu cât programul ediţiei din 2012 este unul deosebit de promiţător, furnizând destule dovezi ale faptului că există o nouă generaţie de cineaşti, alta decât cea despre care s-a vorbit atât de mult în ultimii ani, care dă dovadă de la fel de mult talent şi ai cărei reprezentanţi vor deveni curând la fel de cunoscuţi ca predecesorii lor, Cristi Puiu, Cristian Mungiu sau Corneliu Porumboiu. De aceea, este o onoare pentru mine să îi pot prezenta pe aceşti realizatori publicului din New York!"
Principalele atracţii ale Making Waves: New Romanian Cinema au fost trecute în revistă de către Mihai Chirilov, director artistic al festivalului. Printre acestea se numără retrospectiva dedicată regizorului-cult Alexandru Tatos, proiecţia aniversară a filmului Nunta de piatră, realizat în urmă cu aproape 40 de ani, "un OZN al anilor '70", cele două filme cu care regizorul Radu Jude este prezent în selecţia acestui an (Film pentru prieteni şi Toată lumea din familia noastră, panelurile intitulate "Libertate creativă prin cinema", şi desigur, incontestabilul eveniment cinematografic al anului 2012, După dealuri al lui Cristian Mungiu.
Seara de deschidere a festivalului Making Waves: New Romanian Cinema a fost dedicată proiecţiei filmului Despre oameni şi melci, desfăşurate în prezenţa regizorului Tudor Giurgiu şi a actorilor Andi Vasluianu şi Monica Bîrlădeanu. La proiecţie au participat peste 270 de spectatori, evenimentul desfăşurându-se cu casa închisă şi fiind urmat de o recepţie la care au fost prezenţi numeroşi reprezentanţi ai industriei de film americane.
Cîteva dintre declaraţiile invitaţilor, date în foaierul de la Walter Reade Theater:
Andi Vasluianu: (despre relaţia cu Tudor Giurgiu) "Eu îl ştiam pe Tudor, eram amici. Dar când ne-am cunoscut mai bine, ne-am dat seama că suntem foarte asemănători, avem cam acelaşi simţ al umorului şi, în plus, ne completăm rapid şi ne ajutăm reciproc permanent. Ne-am respectat munca, dar nu ne-am luat prea mult în serios, şi de aceea cred că a ieşit acest film care îmi place foarte mult şi la care ţin. (despre Monica Bârlădeanu) E o actriţă foarte dedicată, cu o abordare foarte profesionistă şi care are o calitate pe care în general, actriţele din România nu prea o au: ştie să-şi pună în valoare atât inteligenţa, cât şi lookul. Avem nevoie de acest gen de actriţe."
Monica Bârlădeanu: "Manuela un personaj care, de la un punct încolo, reacţionează strict din instinct de supravieţuire. E într-o relaţie clandestină cu George, personajul lui Andi Vasluianu, şi ceea ce mi-a plăcut foarte mult la ea e că, deşi face o serie întreagă de compromisuri, există câteva lucruri sfinte pentru ea, printre care se numără un soi de loialitate inexplicabilă faţă de George, pe care îl protejează. Cred că Manuela, departe de a fi un personaj de muzeu dintr-o epocă demult depăşită, e în continuare foarte relevantă pentru comunităţile mici din România, în care schimbarea ajunge mult mai greu. Mentalitatea ei o întâlnim în continuare şi astăzi."
Tudor Giurgiu: "Cred că e un miracol că Making Waves are loc, dacă te gândeşti că în urmă cu patru sau cinci luni, festivalul era în aer. Ceea ce Corina şi echipa ei au făcut cred că se întâmplă foarte rar, în România, dar şi în alte locuri. Gestul ei vine probabil din credinţa de a face lucrurile bine şi serios. Ştiu din experienţă că festivaluri precum acesta se fac adesea cu jumătăţi de măsură. Or, ei (Romanian Film Initiative, n. red.) nu vor să facă astfel, ei vor să facă un festival cum scrie la carte. Pentru mine, cel mai important lucru este faptul că au venit distribuitori de film, m-am bucurat că primim propuneri legate de distribuţia filmului în America, şi e minunat că festivalul s-a putut face înr-un timp atât de scurt. (despre cum e receptat filmul în România şi în străinătate) La publicul din România e clar că ajunge mult mai mult decât poate să perceapă un spectator străin, neobişnuit cu ritualul farfuriei cu dulceaţă şi cu paharul cu apă, neobişnuit cu felul în care arată unele apartamente. Pe de altă parte, am avut surpriza să constat că, datorită probabil unei traduceri bune, filmul a fost neaşteptat de bine primit în străinătate. E o poveste românească, dar care nu are neapărat un unghi foarte local. În anii '90, tipul acesta de privatizare à la roumaine era foarte la modă pretutindeni în Europa de Est. (despre succesul de critică, box office şi premii) Filmul nu a fost gândit să aibă un parcurs festivalier. Ceea ce mi-am dorit foarte mult a fost să prindă la public. Şi critica a fost surprinsă de faptul că e un produs, cred, onest şi care vorbeşte pe limba oamenilor, fără să fie mult mai inteligent decât ar fi trebuit să fie. Acesta e tipul de filme care îmi plac şi pe care ştiu să le fac."
Notă: Cătălin Olaru, autorul acestui articol, e deţinătorul bursei Alex. Leo Şerban, constînd într-o rezidenţă de trei luni la New York, şi face parte din echipa organizatorică a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, 2012, organizat de Romanian Film Initiative la Lincoln Center între 29 noiembrie şi 5 decembrie, 2012. Bursa Alex. Leo Şerban a fost iniţiată în 2012 de către TIFF şi producătorul Bobby Păunescu.
Credit foto: David Godlis.