Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Festivalul de film românesc Making Waves, New York, 2012

Agenda Making Waves, 2012: Ziua 4


Situl TIFF, decembrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cea de-a patra zi de Making Waves: New Romanian Cinema (2 noiembrie 2012) a debutat cu proiecţia filmului Megáll az idõ (titlu internaţional - Time Stands Still, 1982) al regizorului Péter Gothár, recompensat cu primul Prix de la jeunesse acordat la Festivalul de la Cannes şi cu premiul pentru cel mai bun film străin în cadrul New York Film Critics Circle Awards, urmată de a doua parte a panelului intitulat Creative Freedom Through Cinema. În cadrul acestui eveniment dedicat relaţiei dintre domeniul artistic şi factorul politic în Ungaria contemporană, au participat György Szabó, fost managing director al Trafó House of Contemporary Arts, Eszter Babarczy, jurnalist, istoric şi eseist, şi Mona Nicoară, regizor şi producător român.


Scott Foundas, moderatorul evenimentului, a amintit că în 2012, din programul New York Film Festival a făcut parte un singur film realizat în Ungaria, şi anume Final Cut - Ladies and Gentlemen al lui György Pálfy, care a optat pentru varianta colajului (s-au utilizat fragmente din peste 400 de producţii internaţionale) deoarece este imposibil să faci film în Ungaria în ziua de azi, în timp ce titlul a fost inspirat de cerinţa actualului comisar al guvernului pentru industria cinematografică András Vajna de a avea ultimul cuvânt în privinţa filmelor produse local, ceea ce ar fi reprezentativ pentru atitudinea guvernului în funcţie faţă de cultură.


"Odată cu schimbarea regimului politic în Ungaria, majoritatea decidenţilor din domeniul culturii şi al artelor au fost schimbaţi. Criteriul nu a fost competenţa, ci loialitatea faţă de noua orânduire, aşa că eşalonul secund, de oameni mai puţin pregătiţi, a trecut în prim plan. Artiştii care nu devin înregimentaţi politic nu au acces la fonduri", a declarat curatorul György Szabó.


"Ca artist în Ungaria, simţi că trebuie să te conformezi. Dacă nu te conformezi, rişti să nu primeşti finanţare pentru proiectele tale. Fonduri pentru cinematografie există, se fac destule filme, dar resursele nu sunt pentru toată lumea", a adăugat Eszter Babarczy.


"Credinţa că arta ar trebui pusă în slujba statului este una adânc înrădăcinată, iar 1989 n-a făcut decât să marcheze o pauză în această relaţie vinovată. 20 de ani sunt o perioadă suficient de mare pentru ca forţele care nutresc nostalgii pentru perioada în care exista o unică voce în cultură să se regrupeze. Faptul că România şi Ungaria urmează aceeaşi traiectorie din punctul de vedere al intersectării domeniului cultural cu cel politic nu e o coincidenţă, ci marchează finalul unei perioade de incubaţie", a precizat Mona Nicoară.



Discuţia, care a avut loc în sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center, a fost urmată de premiera nord-americană a debutului în cinema al regizorului de teatru Silviu Purcărete, Undeva la Palilula, una din cele mai ambiţioase producţii din programul Making Waves, care evocă cinema-ul fellinian şi în egală măsură stilul unic al cineastului Peter Greenaway. În paralel, amfiteatrul Elinor Bunin Munroe Film Center a găzduit proiecţii gratuite ale documentarelor Păcătoasa Teodora (premieră nord-americană) şi Turn Off the Lights, regizat de Ivana Mladenovic şi produs de Cătălin Mitulescu.

Cel mai intens dezbătut eveniment al zilei a fost filmul Trei zile până la Crăciun (Ultimele zile din viaţa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu), prezentat în premieră nord-americană în prezenţa regizorului Radu Gabrea şi a actriţei Victoria Cociaş. Vorbind despre această docudramă care oferă o combinaţie unică de ficţiune adevărată şi de realitate falsă, acordată perfect ambiguităţilor revoluţiei române, realizatorul Radu Gabrea a declarat: "Am vrut să creez o operă de artă care să reflecte cât se poate de fidel realitatea. Constructele dramatice inerente filmului artistic implică o inevitabilă falsificare a acesteia. Pe de altă parte, un documentar n-ar fi avut impactul pe care mi-l doream. Aşa că am ales să combin cele două opţiuni. Cred că a fost alegerea corectă, cu atât mai mult cu cât, în mod paradoxal, partea de documentar, şi îndeosebi materialele TVR, reprezintă tot atâtea mistificări, în timp ce partea ficţională e mai aproape de adevăr. Am realizat filmul deoarece cred că Revoluţia e un capitol închis. Multe lucruri încă nu s-au spus, iar ceea ce am încercat eu a fost ca, pornind de la scenariul jurnalistului Grigore Cartianu, să ridic perdeaua de minciuni care caracterizează discursul public despre acest moment crucial. Preşedintele Iliescu vorbea la televizor despre atrocităţile comise de terorişti, despre miile de morţi, despre tiranul care le ordonă teroriştilor să comită masacre. Or, Ceauşeştii deveniseră două paiaţe groteşti, fără nici un fel de putere, mai mult sau mai puţin alienaţi. Tipul acesta de inadvertenţe este foarte important pentru mine. Ar fi fost extrem de complicat să fac un film despre întreaga poveste, aşa că am optat pentru perioada 22-25 decembrie, în care cred că sunt incluse toate marile contradicţii ale Revoluţiei." Regizorul Radu Gabrea a mai menţionat că documentarea în vederea realizării filmului a fost considerabil îngreunată de faptul că o parte dintre cei care au participat la evenimente nu mai sunt în viaţă (preşedintele tribunalului, de pildă), precum şi de tendinţa unora dintre repondenţi de a-şi adapta răspunsurile în funcţie de realităţile actuale, adăugând că toate interviurile realizate vor fi incluse în ediţia DVD a peliculei. "Tinereţea mea a fost marcată de anii cei mai urâţi ai regimului Ceauşescu, aşa că nu a fost o decizie uşoară să accept rolul Elenei. O dată această decizie luată, am încercat să mă pun în pielea ei: nu mai era cale de întoarcere", a declarat actriţa Victoria Cociaş, care a precizat că a participat activ la Revoluţia română din 1989.


Programul zilei a fost încheiat de proiecţia filmului de animaţie Crulic - Drumul spre dincolo.

Credit foto: David Godlis.

Notă: Cătălin Olaru, autorul acestui articol, e deţinătorul bursei Alex. Leo Şerban, constînd într-o rezidenţă de trei luni la New York, şi face parte din echipa organizatorică a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, 2012, organizat de Romanian Film Initiative la Lincoln Center între 29 noiembrie şi 5 decembrie, 2012. Bursa Alex. Leo Şerban a fost iniţiată în 2012 de către TIFF şi producătorul Bobby Păunescu.

Descarcă broşura festivalului Making Waves, New York, 2012 aici..
Descarcă dosarul acoperirii în media americană a festivalului Making Waves, New York, 2012 aici..




 Toate articolele despre Festivalul de film românesc Making Waves, New York, 2012


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Cătălin Olaru


Alte articole

 Cum s-a văzut România la Lincoln Center - Festivalul Making Waves: New Romanian Cinema, 2012, la final, Comunicat de presă
 Agenda Making Waves, 2012: Ziua 7, Cătălin Olaru
 Agenda Making Waves, 2012: Ziua 6, Cătălin Olaru
 Agenda Making Waves, 2012: Ziua 5, Cătălin Olaru
 Agenda Making Waves, 2012: Ziua 3, Cătălin Olaru
 Toate articolele despre Festivalul de film românesc Making Waves, New York, 2012


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer