Vorbind despre colaborarea cu regizorul Alexandru Tatos, directorul de imagine Florin Mihăilescu a declarat într-o discuţie moderată de Robert Koehler, directorul de programe al Film Society of Lincoln Center: "Regizorii tradiţionali sunt cantonaţi în datele scenariului şi ale decupajului. Or, este foarte motivant să lucrezi cu un regizor care provine din teatru. Chiar dacă opera unui astfel de cineast se înscrie într-un registru realist, acesta are nevoie de fantezia celorlalţi, fie că e vorba de directori de imagine, actori sau scenografi, iar Tatos era întotdeauna foarte deschis. În plus, avea până la ultima dublă a unui cadru credinţa că îl poate perfecţiona. Este o manieră de a gândi care îşi are rădăcinile în teatru. În teatru, repetiţiile se termină la premieră, odată cu ridicarea cortinei. Pe mine, această tendinţă a lui nu m-a deranjat niciodată. Dimpotrivă, apreciez dorinţa unui regizor de a avea mai multă siguranţă."
"Am apreciat la Alexandru Tatos capacitatea de a trece de la grotesc la momente de o mare sensibilitate în interiorul aceleiaşi scene", a adăugat actriţa Anda Onesa, care a rememorat pentru publicul din sala Walter Reade de la Lincoln Center povestea cooptării ei în echipa filmului Duios Anastasia trecea. "Mă calificasem la faza naţională a olimpiadei la filosofie. A trebuit să predau lucrarea şi să ies din examen mai devreme pentru a putea ajunge la probe în Bucureşti. După ce am obţinut rolul, am fost pusă în faţa unei noi probleme: a trebuit să solicit amânarea filmărilor pentru a putea susţine examenul de bacalaureat. În sfârşit, de-a lungul filmărilor, eram foarte îngrijorată de perspectiva admiterii la facultate, aşa că nici n-am avut timp să am emoţii pe platou. Tot o serie de coincidenţe fericite au stat şi la baza distribuirii, în ultimul moment, a fratelui meu, Răzvan Onesa, într-unul din roluri. În locul său, ar fi trebuit să joace un copil de circ. Acesta a trebuit să plece în turneu, aşa că, la nouă ani, Răzvan a trebuit să înveţe să meargă pe picioroange în câteva ore. Dacă povestea Anastasiei m-a influenţat foarte mult, aceasta s-a întâmplat şi pentru că eu deja aveam un dinte împotriva regimului Ceauşescu. Cu un an înainte, la începutul clasei a XII-a, am fost invitată la Festivalul Internaţional de Film pentru Tineret de la Koszalin, în Polonia, iar apoi la Festivalul de Film din Gdansk. La întoarcere, am avut parte de primul meu interogatoriu, în casa conspirativă despre care ştia toată lumea că e a Securităţii. Nu le-am povestit episodul decât cu mulţi ani mai târziu părinţilor mei, iar Florin aude această poveste abia acum."
"Deoarece se bazează pe un fapt real şi filmările s-au desfăşurat în satul în care evenimentele din care e inspirat au avut loc, filmul nu a avut prea mult de suferit din cauza cenzurii. Este un film foarte important pentru membrii generaţiei mele, deoarece, deşi autorităţilor române le-a rămas străin acest nivel de receptare, Duios Anastasia trecea e o reconstituire a procesului de creare a unei dictaturi", a declarat Onesa.
Seara s-a încheiat la sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center cu proiecţia aniversară la filmului Nunta de piatră, la 40 de ani de la premieră, în prezenţa actriţei Ursula Wolcz, profesor la secţia de actorie a Columbia University School of the Arts, şi a unui grup numeros de studenţi de la clasa ei de actorie. În preambulul filmului, Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, a amintit că Nunta de piatră marchează debutul a doi regizori români foarte importanţi, şi anume Mircea Veroiu şi Dan Piţa, subliniind maniera inovatoare în care mijloacele narative cinematografice tradiţionale (în primul rând dialogurile şi muzica) sunt utilizate în acest poem filmic inspirat de opera lui Ion Agârbiceanu. "Pentru mine, Nunta de piatră e un film foarte românesc, nu doar datorită filiaţiei sale literare, ci şi pentru că în el putem vedea cele mai frumoase peisaje româneşti din munţii Apuseni. De asemenea, trebuie spus că în film joacă foarte puţini actori de profesie, aşa că Nunta de piatră e într-un fel povestea locuitorilor din Roşia Montana. Muzica obsedantă pe care o auzim în ambele segmente a fost compusă special pentru film, dar porneşte de la filonul muzical popular. În acelaşi timp, e o poveste universală, care ar fi putut avea loc oriunde", a apreciat actriţa Ursula Wolcz, care joacă în segmentul din film regizat de Dan Piţa şi intitulat La o nuntă.
Notă: Cătălin Olaru, autorul acestui articol, e deţinătorul bursei Alex. Leo Şerban, constînd într-o rezidenţă de trei luni la New York, şi face parte din echipa organizatorică a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, 2012, organizat de Romanian Film Initiative la Lincoln Center între 29 noiembrie şi 5 decembrie, 2012. Bursa Alex. Leo Şerban a fost iniţiată în 2012 de către TIFF şi producătorul Bobby Păunescu.
Credit foto: Julie Cunnah