(Jeremy Teicher, regizorul filmului)
Dar între britanic şi pământul arid, bântuit de vaci costelive, fantomatice, presărat cu baobabi bulboşi s-a format o legătură profundă. Grand comme le Baobab / Tall as the Baobab Tree este întoarcerea tânărului regizor la Africa.
Regizorul şi-a propus să spună povestea a două surori, Coumba (Dior Ka) şi Debo (Omul Ka) şi a luptei lor pentru evitarea căsătoriei forţate a celei mai mici dintre ele, în vârstă de doar 8 ani. Interpretele, neprofesioniste ca şi ceilalţi protagonişti ai filmului, sunt surori atât în viaţa reală, cât şi în film. Pentru ele căsătoriile aranjate pentru fete, chiar atât de mici precum Debo, sunt o tradiţie împământenită şi des întâlnită. Acţiunea se petrece într-un sat din Senegal, la marginea oraşului, la marginea modernităţii. Dacă fata cea mare, Coumba, a reuşit să termine şcoala generală şi să intre la liceu, pe cea mai mică o aşteaptă un destin mai puţin optimist. Când fratele lor este accidentat, pentru a putea plăti datoria la medic, tatăl găseşte soluţia de a o mărita, pe bani, bineînţeles, pe Debo, aflată abia la începutul parcursului şcolar. În timp ce mama, pasivă, găteşte cina, Coumba, sora cea mare, caută cu înverşunare o cale de scăpare. Ea ajunge să calce cuvântul tatălui şi, pe ascuns, să găsească de lucru la oraş. Disperarea celor două surori creşte pe măsură ce se înteţesc căutările tatălui pentru un mire. Acestei conspiraţii i se alătură şi un prieten de la şcoală, şi chiar fratele mai mare, dar nu şi mama care fusese şi ea măritată de mică. Fratele cel mare se reface şi e din nou capabil să se întoarcă la muncă, Coumba reuşeşte să adune banii, dar bagajele sunt deja făcute pentru Debo. Cu întreaga "avere" înghesuită într-un mic sac de sport albastru şi părul cu grijă împletit de mamă, Debo aşteaptă ca tradiţia, prin bătrânul satului, să îi pecetluiască destinul.
Povestit cu mijloace narative extrem de simple, liniar, urmărind perspectiva surorilor, filmul cucereşte sufletul spectatorilor datorită interpreţilor neprofesionişti şi a peisajelor superbe. Cele două surori, o combinaţie de fragilitate şi înverşunare, îşi ţin spaima în frâu, complotează la lumina lumânării şi sunt profund afectate de deciziile adulte pe care trebuie să le ia singure. Amândouă, tipologii diferite, sunt cuceritoare prin gingăşia uneia faţă de cealaltă, prin puterea pe care şi-o transmit una celeilalte. Meritul regizorului este acela de a fi descoperit şi ocrotit relaţia lor reală, de surori. Ceilalţi interpreţi, majoritatea locuitori ai satului Sinthiou Mbadane, sunt la fel de apropiaţi de propriile personaje, deşi nici unul nu a avut de-a face cu cinematograful înaintea acestui film. Mama fetelor, Mboural Dia este "mamă a multor copii", după cum este descrisă pe site-ul filmului (http://tallasthebaobabtree.com). Ea este vecină cu Alpha Dia, interpretul lui Silèye, fratele mai mare, care a ratat intrarea la şcoală, ca şi personajul său din film, şi cu Cheikh Dia, interpretul prietenului lui Coumba, Amandy, care, asemeni personajului, face parte din prima generaţie de copii educaţi ai satului.
Acestei veridicităţi incontestabile, i se adaugă o imagine superbă, realizată de Chris Collins, cu un HDDSLR. Culorile aride, casele acoperite cu stuf, uscăciunea care parcă absoarbe umezeala şi din ochii spectatorului sunt în contrast cu culorile vii ale hainelor purtate de protagonişti - portocaliu, roşu, ocru - care însufleţesc peisajul bântuit de vacile fantomatic de albe, cu coarne lungi, păşind majestuoase în căutarea ultimelor fire de vegetaţie. Adesea, precum Silèye în film, păstorii trebuie să se caţere în baobabii cei înalţi pentru a tăia câteva frunze pentru rumegătoarele domestice.
Un film generos în simplitatea sa, intim care spune cu respect o poveste despre Africa zilelor noastre, aflată la graniţa dintre tradiţie şi modernitate.
Regia: Jeremy Teicher, Senegal - SUA, 2012
Premiul pentru Cel mai bun film acordat de Juriul Doha-Giffoni, Festivalul de Film Doha-Tribeca, 2012
based on true stories