Cehov spunea că dacă în actul întâi ai o puşcă agăţată de perete, aceasta va trebui să tragă până la sfârşitul actului trei. Un principiu al scriiturii dramatice universal valabil. De aceea filmului regizoarei Mira Fornay, care debutează cu o lungă secvenţă în care un pitbull este antrenat să atace şi să sfârtece o bucată de cârpă, are o linie narativă clară. Singura întrebare rămasă este cine va fi victima şi de ce?
Demersul regizoarei Mira Fornay este unul puternic personal şi foarte clar definit: "Această poveste", spune ea, "este una despre cum se nasc în minţile noastre idei şi prejudecăţi care la rândul lor influenţează societatea în care trăim. Una dintre emoţiile cele mai puternice, mai dureroase şi mai, potenţial, periculoase, este ruşinea - mai ales pentru cei care nu înţeleg de unde vine şi cum să o gestioneze."
Soarele răsare peste un sat idilic unde tânărul Marek (Adam Mihal) arde împreună cu tatăl său cauciucuri pentru a păstra, în vie, temperatura mai ridicată. Tânărul este clar definit ca etnie şi ideologie - un skinhead neo-nazist în Slovacia de astăzi. Slovacia este unul din statele cu o puternică mişcare rasistă, în care se practică, încă, segregaţia etniei rrome în şcoli.
Marek, aka Marko, este furios, acesta este sentimentul care îl defineşte şi îl ghidează în viaţa. Face parte dintr-un grup de arte marţiale împreună cu o gaşcă mai mare de neo-nazişti. Nu se remarcă prin nimic special, nici în viaţă, si nici în grup. Este tolerat, totuşi, datorită câinelui lui, Killer, un pitbull de rasă pură. De fapt, ar fi fost exclus demult din cauza "ruşinii" ce planează asupra familiei sale. Mama lui a fugit de acasă, cu mai mult de şase ani în urmă, cu un rrom cu care a avut o relaţie şi de unde a rezultat chiar un copil.
Regizoarea Mira Fornay nu ne serveşte conflictul pe tavă, ci între drumuri lungi, fie pe jos, fie pe motoretă, între sat şi oraş, din frânturi de conversaţie şi din bucăţi de informaţie strigate acuzator. Din acest du-te-vino căpătăm un sentiment al distanţei precum şi pulsul vieţii cotidiene; defilăm milităros printre blocurile ex-comuniste cu skinheads-ii strâns grupaţi; călătorim în maşina plină de vorbe nespuse alături de Marek şi de mama lui, el cu buzele strânse, ea cu o disperare a dezvinovăţirii; sau străbatem peisajul la înserat, pe motoretă, cu un copil răpit sub pretextul unui joc.
Camera este umăr la umăr cu personajul principal, aproape în cârca lui, urmărindu-l în aceste drumuri, simţind acumularea de furie şi frustrare. Deşi subtextul tuturor discuţiilor şi al tensiunii este segregarea, dispreţul şi ura faţă de etnia rromă, ea devine atotcuprinzătoare în momentul în care se poate citi pe uşa cafenelei locale un anunţ surprinzător: "Local interzis rromilor". Surprinzător pentru că astfel de anunţuri nu am mai văzut decât în filmele cu Ku Klux Klan, care se petrec în alt secol, pe alt continent - în Sudul Statelor Unite. Atunci negrii nu aveau voie în acelaşi localuri cu albii, trebuiau să stea la coada autobuzului şi să folosească toalete separate. Dar acest anunţ aparţine zilelor noastre, Slovaciei de azi. Şi, să nu ne amăgim, ar putea foarte bine să fie afişat şi într-o cârciumă din România.
Demersul artistic al Mirei Fornay este cu atât mai valoros cu cât ea a lucrat cu o distribuţie neprofesionistă, de skin-heads autentici: "Am lucrat cu amatori aleşi din zona respectivă, dintre pierde-vară locali. Ştiau de la bun început că eu nu sunt de acord cu niciuna dintre ideile lor despre ura şi intoleranţa colectivă. Am vorbit mult cu ei despre propria lor copilărie, despre visele lor din copilărie, despre visele lor de acum. Am încercat să privesc lumea din punctul lor de vedere şi mi-am înăbuşit propriile mele sentimente negative faţă de ura lor pentru tot ceea ce este diferit."
Stilistic pelicula este dominată de o lumină rece, de o distanţare tăcută şi înverşunată. Filmată la vremea în care pământul iese din iarnă, în care frigul stăruie pustiitor şi primăvara nu se simte, povestea are foarte puţin dialog, iar lătrăturile câinelui alăturate zgomotului bâzâitor al motoretei pe care se plimbă Marek sunt zgomotele dominante pentru o oră şi jumătate. Coloana sonoră impecabilă dezvăluie subtil ceea ce e esenţial în poveste, mai ales când, la final, scena definitorie a filmului se petrece într-un întuneric cvasi-total, în care mai mult ghiceşti decât vezi tragedia.
Această economie de mijloace nu lasă loc empatiei, ci construieşte matematic un discurs clar şi precis despre ruşine, dorinţa de a aparţine şi tragedia născută din intoleranţă.
regia Mira Fornay, Slovacia- Cehia, 2013
Hivos Tiger Award, Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam, 2013