Competiţia Anonimul, 2013, la Bucureşti

2013 este un an special pentru festivalul Internaţional al Filmului Independent Anonimul. Este ediţia a X-a. Pentru mine a fost prima... la care am participat, şi a fost foarte nouă. Am ajuns în faţa proiecţiilor propuse de o echipă deja rodată, formată din directoarea festivalului, Miruna Berescu, Irina Margareta Nistor, şi, mai ales, selecţionera filmelor din competiţie, Ludmila Cvikova.

Filmul este o artă care se face cu pasiune, inteligenţă, tenacitate, uneori umor, dar, mai ales, cu bani. Bani pentru filmări, actori, drepturi, montaj, atâtea elemente care ţin de tehnic, de practic, de concret. Dar ceea ce propune competiţia de la Anonimul Sfântu Gheorghe, este cu atât mai valoros. Ludmila Cvikova a adunat din festivaluri cele mai interesante producţii independente, filme de suflet în care autorii lor s-au implicat până peste cap.

Regizorul afgan Barmak Akram, cu banii câştigaţi ca premiu pentru filmul său precedent, Kabuli Kid, a cumpărat o cameră modestă şi a plecat în Afganistan, unde, după un scenariu abia schiţat şi dezvăluit pe parcurs actorilor, a realizat Wajma, An Afghan Love Story (Afganistan- Franţa, 2013; Cel mai bun scenariu, Festivalul de Film Sundance 2013).

Studentul Jeremy Teicher şi-a câştigat notorietatea după un sejur în Senegal unde a ajutat elevii unei şcoli dintr-un sat fără electricitate şi fără apă curentă să îşi spună propriile poveşti pe mini-camere digitale (de exemplu Coumba Dia, care joacă şi în film http://vimeo.com/16232583). Proiectul său This Is Us a primit bursa Lombard Public Service Fellowship şi o nominalizare la Student Academy Awards. Astfel s-a îndrăgostit de loc, de oameni, de peisaje. S-a întors şi a pus cap la cap o poveste de viaţă, despre iubirea a două surori, şi astfel a filmat primul său lung-metraj jucat exclusiv de amatori, Grand comme le Baobab / Înalt cât baobabul (Senegal- SUA, 2012; Premiul pentru Cel mai bun film acordat de Juriul Doha-Giffoni, Festivalul de Film Doha-Tribeca, 2012).

Regizorul rus Iuri Bîkov, a fost implicat adânc în toate fazele realizării filmului său Mayor (selectat în Semaine de la Critique, Cannes 2013; Horizons, Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary, 2013 şi câştigător al trofeului Anonimul, 2013). A scris scenariul, a semnat regia, a făcut muzica şi a mai şi jucat rolul principal în acest thriller sumbru cu un "look" post-apocaliptic din Rusia.


Încă de la conferinţa de presă am înţeles că selecţionera festivalului, Ludmila Cvikova, este "a woman with a mission", iar misiunea sa este aceea de a aduce în faţa publicului acele pelicule atât de personale încât realizatorul a trecut de impasul financiar inerent oricărui proiect cinematografic şi, luând camera în mână, cu actori amatori, şi cu un scenariu inspirat din realitate, a făcut, sau mai exact şi-a făcut, filmul. Pentru competiţia Anonimul, filmul independent şi filmul de autor devin sinonime.

S-ar putea ca aceste filme atât de încrâncenat personale să nu îşi găsească o distribuţie largă, să nu îşi afle calea spre public decât prin intermediul unui festival precum cel de la Anonimul. Cu atât mai lăudabilă este iniţiativa organizatorilor de a le aduce şi în faţa publicului bucureştean, la sala Studio, între 30 august şi 1 septembrie 2013.