Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  D'ale noastre

O producţie artistică complexă - D'ale noastre


Observator Cultural, iunie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Am vrut să rescriu pe limba mea, cea a teatrului coregrafic, ceea ce îmi inspiră tumultuoasa lume a lui Caragiale al nostru. (Gigi Căciuleanu)
 
Dansatorul şi coregraful Gigi Căciuleanu se prezintă din nou în faţa publicului bucureştean cu un original spectacol de teatru coregrafic intitulat D'ale noastre, prin care subliniază admirativ forţa creatoare a dramaturgului Ion Luca Caragiale (1852-1912), acum, cînd comemorăm 100 de ani de la moartea sa. Am aşteptat cu mare interes şi curiozitate acest spectacol, rezultat al unei strînse colaborări între Teatrul Naţional (prin directorul său, actorul Ion Caramitru), Fundaţia Art Production (prin Valerian Mareş, în calitate de producător) şi JTI (prin directoarea Gilda Lazăr), de mulţi ani sponsor generos şi credincios al baletului, care adaugă acest spectacol seriei cuprinse sub genericul "Întîlnirile JTI", prin care cele mai renumite companii internaţionale de balet sînt invitate şi în România. Către acest statut aspiră probabil şi tînăra Gigi Căciuleanu Romanian Dance Company.
 
În acest D'ale noastre, sînt alăturate 21 de numere de sine stătătoare, în care dansul alternează cu teatrul-dans. Fiecare moment este conceput şi şlefuit de coregraf în detalii de filigran, iar dansatorilor (Gigi Căciuleanu) li se cere, nici mai mult, nici mai puţin, decît să danseze spiritul lui Caragiale. Teatrul spune poveşti cunoscute - O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D'ale carnavalului, Conu' Leonida faţă cu reacţiunea, Dl. Goe, Năpasta... Paşii de dans asigură trecerile necesare de la o poveste la alta, mizînd în principal pe frumuseţea mişcării, pe sculpturalul scenelor de grup, pe splendoarea dansului. Nu lipsesc elementele de acrobaţie integrate armonios în întregul care sugerează tandreţea, zîmbetul, lacrima discretă, tristeţea, dar, mai presus de toate acestea, înţelegerea înţeleaptă cu care Caragiale şi-a conceput şi şi-a iubit personajele. Fie bune, fie rele, acestea fac parte dintr-o lume "plină cu de-ale noastre, nu numai cele româneşti, ci, în general, cu cele de-ale noastre: omeneşti" (Gigi Căciuleanu). Nu pot să nu remarc componenta profund poetică a unui întreg ce este voit superficial pestriţ şi la fel de voit profund armonios.
 
Spectacolul are nevoie de chei pentru a putea fi descifrat şi, mai ales, savurat în totalitatea expresiilor sale subtile. Textele lui Caragiale sînt, desigur, cheile principale. Dar doar un meloman - fie el şi de suprafaţă - poate percepe şi adăuga plăcerii ochiului şi plăcerea urechii atunci cînd scena se deschide cu primele măsuri leneşe din Vara, concertul pentru vioară şi orchestră din ciclul Anotimpurile de Antonio Vivaldi ("Căldură mare, mon cher!"); cînd, după ce Zoe găseşte scrisoarea, "dă glas" în fortissimo celebrului Brindisi din actul I al operei Traviata de Verdi; cînd, hotărît să lupte presupus pînă la sacrificiu cu primejdiile de afară, Conu Leonida se îndreaptă către fereastră cu avîntul Ariei toreadorului din actul al II-lea al operei Carmen de Bizet; sau cînd Cetăţeanul turmentat se clatină şi se joacă cu bastonul în ritmul punctat din Sonata lunii de Beethoven.
 
Construcţia gîndirii lui Gigi Căciuleanu este interesantă şi ingenioasă, concepţia coregrafică clară şi fără compromisuri în dorinţa / căutarea unui estetic cu varietate expresivă cuprinsă între frumuseţea diafană şi grotescul asumat. Gestul artistic are rădăcinile în raţiune, şi înaltul, în imaginaţia fără de limite. Coregraful lucrează cu Ramona Bărbulescu, Rasmina Călbăjos, Alexandru Călin, Lari Giorgescu, Ştefan Lupu, Ioana Macarie, Ioana Marchidan,Cristian Nanculescu, Adrian Nour, Vanda Ştefănescu, István Téglás, cinci dansatoare şi şase actori transformaţi în dansatori de performanţă. Pentru mine, momentele de maxim interes şi reuşită artistică sînt, de departe, "Discursul Electoral", interpretat uluitor de Lari Georgescu - pe rînd, maimuţă, măgar, Tarzan etc. - şi "Cetăţean Be-At", de solistul discret, dar rafinat Adrian Nour.

Dinamic şi energetic, coregraful, ajutat de scenografia şi costumele Corinei Grămoşteanu, spune ce aştepta parcă să poată să spună de mult, iar acum, spusul, concret şi cărnos, nu mai poate fi oprit. Ritmul manipulează conştient interpreţi şi public, iar Gigi Căciuleanu, care a ales el însuşi momentele muzicale, nu are rezerve sau inhibiţii în a alătura totul - de la Mozart la DJ Vasile. Ca şi precedenta producţie, OuiBaDa, D'ale noastre este o producţie artistică complexă, cu o puternică amprentă autohtonă.




 Toate articolele despre D'ale noastre


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Cristina Sârbu


Alte articole

 L'Om GiGi - marele artist Gigi Căciuleanu, aniversat la Teatrul Naţional Bucureşti, la împlinirea a 70 de ani, Comunicat de presă
 L-am tradus pe Caragiale într-un limbaj al mişcării - D'ale noastre la FEST-FDR, Timişoara, 2014, Roxana Tonţa
 Cu drag despre D'ale noastre, Răzvan Penescu
 D'ale noastre, d'ale tuturor şi o revelaţie: Lari Giorgescu!, Comunicat de presă
 Caragiale primit cu entuziasm la Londra - D'ale noastre, Comunicat de presă
 Toate articolele despre D'ale noastre


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer