Cu nişte stop-action, niţel CGI, o tuşă de acuarelă şi-o ţâră de desen "clasic", cele cinci nominalizări pentru scurtmetraj de animaţie pe 2013 sunt pe cât de variate, pe atât de interesante.
Iacătă-le (în ordine alfabetică):
Adam & Dog
Regia & scenariul: Minkyu Lee (SUA). Titlul e destul de evident. La început a fost lumina, dar Grivei a apărut, se pare, înaintea Evei. Edenul e o pădure primordială cu nuanţe calde de acuarelă (şi o coloană sonoră vag afro), iar paleta de culori se schimbă subtil în funcţie de starea de spirit a personajelor. Detaliile peisajului sunt uimitoare, protagoniştii însă sunt doar nişte siluete schiţate din câteva tuşe, oarecum strivite de măreţia peisajului înconjurător. Filmul nu e neapărat un adagiu la "cel mai bun prieten al omului", cât o reafirmare a irevocabilei conexiuni a omului cu natura. Asta până când apare femeia şi lucrurile se complică definitiv şi iremediabil.
Fresh Guacamole
Director: PES, (SUA). Ideea? Simplă. Cum să faci guacamole în mai puţin de două minute. Realizarea? Genială. Ingredientele sunt toate analogii vizuale pentru avocado, ceapă, roşii, lime şi jalapeño. Iar dacă vă zic că avocadoul începe drept o grenadă iar toată povestea se serveşte cu jetoane de cazino, sunt sigur că v-am făcut poftă...
Un aperitiv delicios, isteţ şi amuzant, gătit în stop-motion de PES (Adam Pesapane), Fresh Guacamole o să vă dea o perspectivă complet nouă asupra gătitului.
Ziceam că Fresh Guacamole e un aperitiv. De fapt, e un sequel la Western Spaghetti, o reţetă PES din 2008. Să te lingi pe degete şi alta nu...
Head Over Heels
Regia & scenariul: Timothy Reckart (Marea Britanie). Încă un film de absolvire (la fel ca şi God of Love, care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun scurtmetraj în 2011). O echipă de studenţi de la National Film & Television School a lucrat timp de 15 luni sub îndrumarea lui Reckhart la acest stop-motion cu păpuşi care e garantat să-l întoarcă pe dos (wink, wink) şi pe cel mai cinic dintre cinefili.
Walter şi Madge sunt un cuplu care, după ani şi ani de mariaj, nu se mai înţeleg. Şi nu vorbesc de mărunţişuri, ci de chestii serioase. Cum ar fi forţa gravitaţională. Uite-aşa, unul ajunge să locuiască pe podeaua casei, iar celălalt pe plafon. Cu capul în jos. Şi invers.
Personajele au voci, dar nu spun nimic inteligibil, exact ca în multe mariaje care şi-au depăşit termenul de expirare. Finalul, însă, e neaşteptat, o pledoarie tuşantă pentru compromis şi înţelegere.
Maggie Simpson in "The Longest Daycare"
Regizor: David Silverman (SUA). Nimic altceva decât un mini-episod al longevivului serial, cu Maggie în rol principal. Simpatic, dar parcă neterminat. Faptul că e în 3D nu ajută. Dar coloana sonoră semnată de Hans Zimmer, da.
Cum supravieţuieşte Maggie în prima zi la The Ayn Rand School for Tots? O aventură amuzantă şi dulce-amăruie despre bunătate şi altruism, care pică la fix după tragediile cauzate de minţi înguste şi egoiste (de genul cărora le vezi la ştiri în fiecare seară).
Succesiunea gagurilor e simpsoniană. Şi, tot în buna tradiţie a Simpsonilor, genericul de final e de urmărit. Mostră: "No butterflies were harmed during the making of this motion picture, although two kids were pretty banged up."
(Vezi scurtmetrajul acesta aici)
Paperman
Regia: John Kahrs (SUA). Un băiat vede o fată. Şi, vorba poetului, "astfel, dorinţa-i gata". Doar că apare metroul şi mi ţi-o ia pe fată pe sus. Şi mai sus, în biroul său dintr-un zgârie-nori newyorkez, băiatul o vede din nou pe fată în clădirea de vizavi, şi-ncearcă - fără succes - să-i atragă atenţia cu avioane de hârtie. Apoi - să vezi, şi să nu crezi - băiatul o găseşte pe fată. Sau invers. Magic!
Favoritul 2013- în alb-negru, fără dialog (sună cunoscut?) - vine de la o micuţă casă de producţie pe numele ei Walt Disney Animation Studios.
Animaţia (cu o estetică stil Mad Men) e cu adevărat de excepţie - realizatorii folosesc un proces inovator care mixează efectele generate pe calculator cu desene old school, "de mână", iar povestea, simplă dar eficace, face din Paperman unul din cel mai romantice filme ale anului. Un scurtmetraj cu bătaie lungă, care-ţi merge drept la suflet. Iar dansul avioanelor de hârtie e Disney de Disney, decupat parcă din Fantasia sau Silly Symphonies.
(Vezi scurtmetrajul acesta aici.)
Dat fiind că e cel mai apropiat, în formă şi spirit, de The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore, câştigătorul 2012, Paperman e dat drept favorit de mai toată lumea. Dar pentru asta trebuie să aşteptăm până când se rosteşte formula magică:
And the Oscar goes to...