Marţi seară (12 martie 2013), la Cinemateca Union, au venit cu temele făcute doi regizori din SUA, David Redmon şi Ashley Sabin, şi o tânără regizoare din Franţa, Louise Jaillette, cu două filme diferite, dar la fel de bine realizate. Primul, Girl Model / Fotomodel (SUA) este o cronică-jurnal despre nedreptăţile şi greutăţile din spatele eternului ideal al modelingului. Însă, aşa cum şi-ar închipui spectatorul, filmul nu e despre drumul abrupt până la succesul unei adolescente pe piaţa vizuală, ci despre cum o fată de 13 ani din Siberia este selectată la un casting de modele şi trimisă în Japonia, pentru că dintre toate, ea corespunde fizic cel mai bine tiparelor stricte ale asiaticilor. Problemele reale pe care le pune acest film sunt transformarea acelor fete (cu cât mai tinere, cu atât mai bine) în nişte Lolite artificiale, deseori exploatate de câtre agenţii lor, nu doar profesional, ci şi personal şi, mai presus de toate, incomunicarea dintre agenţi (deveniţi automat, în străinătate, un fel de tutore al minorelor) şi fetele care, de cele mai multe ori, nu înţeleg limba, nu apucă să ţină legătura cu familiile lor şi nu sunt informate cu privire la drepturile lor financiare. Astfel, multe din aceste tinere (ca şi în cazul protagonistei Nadya) ajung să fie folosite ca simple animale de la o grădină zoologică şi apoi trimite înapoi acasă cu datorii mari pe care trebuie să le plătească companiei de modeling, conform unui contract şubred. Concluzie şi demonstraţie: există un domeniu comercial care se ocupă doar cu imaginile prelucrate ale unor oameni şi care creează mereu stereotipuri pe care oamenii le privesc drept etaloane ale frumuseţii, iar într-o lume a vizualului, frumuseţea devine invizibilă.
Cel de-a doilea film, The Kid / Puştiul (FR) este o tandră privire în curtea unui băiat, Thibaut, al cărui tată deţine o fermă în provincia franceză Ardeche, dar care pare să ducă singur pe umeri poverile întreţinerii unei ferme, povară pe care el o percepe, cum altfel?, ca o joacă. Nu se poate hotărî între crescutul oilor şi apicultură, pentru viitorul său, deşi ştie că dintr-o fermă şi din agricultură nu prea mai câştigi nimic în ziua de azi. Şi totuşi, aleargă toată ziua, îngrijeşte animalele, ştie pe de rost preţurile cu care se vând alimentele pe piaţă şi visează cu pasiune la o fermă de 50 de oi pe care să o conducă singur. Şi nu jucând Farmville... Filmul înconjoară activităţile zilnice şi discuţiile băiatului cu prietena sa, Ophelie, într-o lumină caldă şi o imagine de film aproape poetică. Cum ar trebui să fie copiii din ziua de azi, ce alegeri ar trebui să-i definească? E clar că filmul de faţă propune un model de copil destul de rar întâlnit zilelor noastre, în care majoritatea băieţilor şi fetelor stau permanent aplecaţi asupra biroului, scriind sau se joacă pe calculator. Cum priveşte fiecare dintre ei viitorul?
Ooo, ce frumos mirosiţi, a revelaţii filmice şi a conştiinţă curată, cu ce vă clătiţi ochii?
Cu programul One World Romania, festival de film documentar dedicat drepturilor omului.