Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de Film Documentar One World România, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Alexandru Solomon: Am primit o incitare străvezie la dezbinare - One World România, 2013


martie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pe 14 martie 2013, Alexandru Solomon alături de câţiva regizori şi producători de film documentar din România - Ana Vlad, Adi Voicu, Anca Puiu, Monica Lazurean Gorgan , Franţa - Vanina Vignal, Anglia - Andy Glynne şi Danemarca - Jon Bang Carlsen şi de criticii de film Ileana Bîrsan, Valerian Sava şi Mihai Chirilov, împreună cu o mâna de oameni entuziaşti s-au strâns în faţa Centrului Naţional al Cinematografiei pentru a depune o petiţie pentru drepturile filmului documentar. "Filmul românesc este apreciat oriunde, mai puţin în România. Iar documentarul este cenuşăreasa filmului. Dacă nu încercăm să schimbăm ceva, în curând, documentarul românesc va ajunge el însuşi subiect de documentar", sunt cuvintele prin care Alexandru Solomon îşi chema colegii să semneze petiţia alături de el. Prima manifestare de acest gen din România a făcut parte dintre evenimentele organizate în cadrul festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World România 2013 şi este menită să contracareze o lipsă de interes şi iniţiativă din partea CNC pentru susţinerea filmului documentar.


Prin petiţie, semnatarii solicitau, printre altele, creşterea fondurilor alocate producţiei de film documentar la 20% din bugetul CNC, digitalizarea fondului de filme din Arhiva Naţională de Film şi acces online la catalogul ANF, elaborarea unui program de colaborare viabil între TVR şi documentariştii independenţi, în vederea coproducţiei de film documentar şi crearea şi implementarea în şcoli a unor programe de educaţie prin documentar prin Ministerul Educaţiei.

Invitaţi în biroul directorului CNC, Eugen Şerbănescu, pentru o discuţie care ar fi putut deveni un început de negociere, semnatarii petiţiei s-au lovit de un răspuns ferm: singurul mod în care filmul documentar ar putea să primească un procent mai mare din fondurile alocate anual de CNC ar fi dacă realizatorii de film de ficţiune ar fi de acord ca procentul alocat acestui gen să scadă în favoarea documentarului. Eugen Şerbănescu a mai adăugat că acest lucru ar fi posibil numai după ce toţi realizatorii de film de ficţiune şi cei de film documentar s-ar aşeza la o masă şi ar strânge mâna, căzând de acord ca fondurile CNC să se împartă în mod egal între cele două tabere.


Alexandru Solomon, Anca Puiu şi Vanina Vignal, care au încercat să poarte o discuţie cu domnul Eugen Şerbănescu, îşi spun părerea în legătură cu reacţia directorului CNC.
 
Alexandru Solomon: "Noi am cerut două-trei lucruri punctuale pentru ca petiţia să fie limpede, dar ce a reieşit din discuţie a fost absenţa totală a unei viziuni pentru documentar şi pentru film în general. Am văzut un om care se mărgineşte să împartă nişte bănuţi în aşa fel ca toată lumea să fie (ne)mulţumită. Ori noi nu asta aşteptăm de la CNC. Sunt o mulţime de lucruri care se pot face fără bani. În toţi aceşti ani, n-am auzit de o încercare a CNC de a propune televiziunii publice un program coerent de promovare şi difuzare a documentarului românesc sau de vreo iniţiativă a organismului cinematografic de a aduce filmul în şcoli. Am primit în schimb sugestia de a ne adresa colegilor care fac ficţiune, adică o altă spălare pe mâini şi o incitare străvezie la dezbinare. Doar că lucrurile nu sunt aşa uşor de despărţit: majoritatea producătorilor de ficţiune fac şi documentar astăzi. Mingea nu este printre noi."
 
Anca Puiu: "Din fericire, aş spune, mă aflu în poziţia unui producător care încă produce, atît film de ficţiune cît şi film documentar, deci pot să spun că sînt cît de cît în cunoştinţă de cauză. Ce era şi este de aşteptat din partea unei instituţii de nivelul CNC-ului este disponibilitatea pentru dialog. Mai ales atunci cînd se iveşte o ocazie precum această petiţie. Pentru că, dacă nu s-a înţeles, ceea ce vrem noi este repunerea în drepturi a filmului documentar. Nu ne-am întîlnit cu Domnul Director pentru a ne explica în ce fel trebuie interpretată legea cinematografiei. Este incredibil că nu exista nici un plan sau vreo viziune în acest sens. Tot timpul ne învîrtim în jurul "măreţelor împliniri" din ultimii 5 ani, a felului in care CNC a reuşit, în ciuda "tuturor vicisitudinilor", să ne mai ofere posibilitatea de a participa şi anul acesta la un concurs de proiecte sau a "sumelor fabuloase" cîştigate la ultimele 3 sesiuni de către X sau Y... Ori, ce mi se pare mie a fi esenţial, este articularea unei politici culturale coerente şi a unei strategii eficiente privind producţia şi promovarea filmului documentar, tratat pînă acum, din păcate, ca ruda săracă a cinematografiei."
 
Vanina Vignal: "Joia trecută, am încercat, în van, să dialogăm cu domnul Eugen Şerbănescu. Reacţia dânsului la luările noastre de cuvânt a fost jalnică: nu ne asculta, încercând să se ascundă după deget printr-o logoree sterilă - limba de lemn a puterii dar, mai ales, a încercat să aplice dictonul Divide et impera (Dezbină şi stăpâneşte, sau cum spunem noi francezii Diviser pour mieux régner). Ei da! Dânsul a încercat să îi stârnească pe realizatorii de film documentar contra realizatorilor de film de ficţiune. În mod clar, acest domn nu are nici un scrupul şi nu ne consideră în mod real ca fiind interlocutori demni de a fi luaţi in considerare.
Am luat cuvântul pentru a-i explica că în Franţa, nu mai este nevoie ca noi să ieşim în stradă pentru a putea să dialogăm cu CNC-ul şi cu celelalte instituţii cultural-cinematografice. Noi facem parte în totalitate din peisajul politico-decizional, deoarece oamenii din spaţiul cultural au nevoie de expertiza noastră. Ei au nevoie de revendicările noastre şi de munca noastră extensivă, prin intermediul unor asociaţii precum SRF (Société des réalisateurs de films - Societatea realizatorilor de film), ACID (Association du cinéma indépendant pour sa diffusion - Asociaţia pentru distribuţia filmului independent), ADDOC (Association des cinéastes documentaristes - Asociaţia realizatorilor de film documentar), amintind aici doar asociaţiile de cineaşti, astfel încât sistemul să fie în mod constant interogat, îmbunătăţit, reinventat. Interacţiunile noastre sunt uneori tensionate, însă există un dialog real şi nici o decizie nu poate fi luată fără ca noi să fim consultaţi, sau fără ca noi să fim chemaţi să lucrăm împreună la luarea acestor hotărâri. Ca nimic nu poate fi decis fără participarea cineaştilor.
Joia trecută, în faţa atitudinii paternaliste şi complet închise a domnului Şerbănescu, am înţeles că în mod clar există un drum foarte lung de parcurs pentru a ajunge în punctul în care relaţiile dintre deţinătorii de putere şi cei care depind de ei să fie mai mult sau mai puţin democratice.
Da, revoluţia din 1989 nu a fost decât o lovitură de stat... În biroul domnului Şerbănescu, am resimţit din nou acest lucru."
 
Petiţia a fost semnată până în prezent de 550 de persoane. Ea a fost depusă atât la Centrul Naţional al Cinematografiei, cât şi la TVR şi la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sportului.

(foto: Vlad Petri)




 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2013


0 comentarii

Spacer Spacer