Despre nominalizările Gopo, 2013, cu nerăbdare

Între 2 şi 10 martie 2013, la Cinema Union s-au putut urmări toate filmele nominalizate la Premiile Gopo 2013, festivitatea urmând să aibă loc pe 25 martie 2013. Asta aşa, ca nimeni să nu aibă pretext să spună că nu ştie cu ce se mănâncă ediţia 2013, o iniţiativă bine-venită, de altfel. Meniul se prezintă în felul următor: la capitolul Cel mai bun film, avem o comedie cu succes de box-office despre iniţiativa trăsnită a unor muncitori la uzinele Aro de după comunism (Despre oameni şi melci), o dramă de familie cu un tată căruia i se refuză dreptul de a sta cu propria lui fetiţă de către mama divorţată, asezonată cu o criză de isterie a acestuia (Toată lumea din familia noastră), un univers cvasi-teatral al oamenilor smintiţi dar fericiţi, în care viaţa lor fantastică este descrisă prin ochii unui anume doctor, convertit şi el la depravare (Undeva la Palilula) şi, ultima, dar nu cea din urmă comedie cu ironii comuniste şi o candidă incursiune în vastele afiliaţiile cinefile ale unor ingineri de fabrică, de la filme porno, la filme despre protecţia muncii (Visul lui Adalbert). Vă dorim poftă bună!
 
Cei care nu ştiu cum se fac aceste nominalizări şi cine anume hotărăşte acordarea premiilor, află acum că juriul care selectează nominalizările e format 11 profesionişti ai domeniului (6 critici de film şi 5 personalităţi ale cinematografiei româneşti), urmând mai apoi ca alţi peste 450 de profesionişti ai domeniului (http://www.premiilegopo.ro/lista-votanti) să hotărască, prin vot secret, lista de câştigători. (În paranteză fie spus, e îmbucurător că lumea profesioniştilor domeniului cinematografic românesc cuprinde atât de mulţi membri, şi probabil, încă şi mai mulţi.)

Revenind la categoria sus-numită, interesant e că regizorii aceloraşi filme sunt nominalizaţi la titlul de Cel mai bun regizor. Iar la Cel mai bun scenariu, aproape aceleaşi producţii, doar că înlocuiţi Undeva la Palilula cu Şi caii sunt verzi pe pereţi. Şi mai interesant e faptul că atât Palilula lui Purcărete, cât şi Caii verzi ai lui Dan Chişu nu au avut parte până acum de critici prea dulci. Dacă luăm exemplul lui Purcărete, debutul lui cinematografic a fost aspru criticat de către apărătorii Filmului - ca artă, care au văzut în el o defilare neobrăzată a principiilor teatrale ale regizorului (de teatru) cuprins de grandomanie. În plus, Purcărete e nominalizat şi la Cel mai bun debut. Oricare din aceste trei premii, câştigat de Palilula va fi un hohot de râs în faţa criticii şi o subtilă jubilare a celor care au crezut în imaginaţia bogată a lui Purcărete (aici incluzându-l şi pe producătorul Tudor Giurgiu). Pe de altă parte, filmul lui Dan Chişu a fost şi el destul de criticat, de astă dată chiar la capitolul scenariu, reproşându-i-se subţirimea şi naivitatea poveştii şi dialogurile înţepenite în fraze-limbă-de-lemn. Cu toate acestea, doi dintre actorii săi sunt nominalizaţi la titlurile de Cel mai bun actor în rol principal - Adrian Titieni şi Cel mai bun actor în rol secundar - Tudor Smoleanu.

La capitolul actriţă în rol principal, lucrurile nu stau foarte bine pentru cinematografia românească din ultimul an, mai ales că filmul După dealuri nu a intrat (deliberat, fiind retras de regizorul Cristian Mungiu) pe lista filmelor nominalizate, lăsând fresca rolurilor principale feminine incompletă. Aşa că premiul nu se acordă. Dacă e să judecăm după construcţia filmelor din concurs, rolurile feminine de prim-plan sunt cele care lipsesc din poveştile prezentate, sau cel puţin sunt prea puţin conturate pentru a putea fi recunoscute ca atare. Deşi, probabil, în această categorie ar fi putut intra Manuela (Monica Bârlădeanu) din Despre oameni şi melci şi, cu o permutare indulgentă, Otilia (Mihaela Sârbu) din Toată lumea din familia noastră. Apropo de imaginea femeii în NCR... judecând după premiile Gopo 2013, această imagine "e sublimă, e înfloritoare, dar lipseşte cu desăvârşire!".
 
Predicţiile în cazul de faţă vin ca la tarot. Pe cale raţională şi pe cale volitivă. Cel mai bun film va fi o comedie. Probabil cea care a adus cei mai mulţi spectatori în sălile de cinema (chiar dacă şi pentru acest lucru există un premiu special). O comedie era ceea ce aştepta de mult cinematografia românească şi chiar dacă Despre oameni şi melci nu e o capodoperă scenaristică a umorului, rămâne totuşi un film bine făcut care-şi îndeplineşte cu brio sarcina de entertainment pe care şi-o propune. Următorul favorit ar fi Toată lumea din familia noastră, şi el destul de diferit de dramele ultra-realiste ale Noului Val prin faptul că toată povestea, dramatică în sine, este absurdizată de excesele comice ale replicilor tatălui isteric, al cărui parcurs psihologic până la sechestrarea fostei soţii şi a amantului său e unul bine condus de Şerban Pavlu, dar pus, mai apoi, sub ochii inocenţi ai unei fetiţe de şase ani. Comedio-drama-pshihologică a lui Radu Jude e, aşadar, ceva mai puţin entertainment cu ceva mai multă poveste de viaţă de bătut capul după ce ieşi din sala de cinema. Pentru cei care vor cinema evazionist şi o porţie bună de ficţiune aproape lirică, vive la Palilula! Visul lui Adalbert merită cel mai bun debut. Dar aşa cum nici tarotul nu-i împacă pe toţi, nici premiile în cinematografie nu-şi imaginează că ar putea face asta...

Închei cu secţiunea de scurtmetraj care, de astă dată, pare cea mai bine definită serie de scurtmetraje româneşti. Începând cu Blu, a lui Nicolae Constantin Tănase, nominalizat şi la Premiul Tânăra Speranţă pentru regia acestui film - o delicioasă mini-cronică de familie, la căpătâiul unei Dacii 1300, continuând cu satirico-ironicul Pastila fericirii, despre materializarea televizată a răzbunării şi terminând cu la fel de savurosul Chefu', regizat de Adrian Sitaru, în care sporovăielile colorate ardeleneşte ale protagonistelor ar merita şi o nominalizare pentru sunet.  La capitolul Cel mai bun film european, mizez pe Le gamin au vélo, de dragul realismului bine construit al fraţilor Dardenne, dar deep inside, sper ca Holy Motors să fie mai apreciat de juriul românesc decât de cel de la Cannes 2012.
 
Până la momentul adevărului, de pe 25 martie 2013, à tous rêveurs!