În Treizeci, scurtmetrajul de NexT 2013 al lui Victor Dragomir, Mateiu susţine un recital de 35 de minute în rolul unui bărbat de 30 de ani ce se întoarce la anii entuziaşti ai adolescenţei (ca în Boogie), şi la iubita din oraşul natal (ca în La vida de los peces). Îl ajută o excelentă coloană sonoră (radio, muzică de club, muzică de bar, sunete felurite) realizată de Ioan Filip, clar-obscurul scenelor din club şi tăcuta afecţiune etern ignorată a prietenei jucate de Alina Grigore.
Preţ de o noapte, personajul lui Mateiu îşi revizitează marile iubiri (fata, liceul, oraşul de provincie) ale unei vârste pe care, de fapt, pare că nu a depăşit-o niciodată. Sau care poate l-a evacuat înspre maturitate singuratică, job bănos şi metropolă, răpindu-i secretul fericirii. Deşi ceva nu se învârte tocmai rotund în scenariul prea lung şi prea explicit, ca şi jocul câtorva dintre actorii din rolurile secundare, filmul îşi spune povestea şi îşi naşte emoţia datorită lui Mateiu cel trist, curios, inteligent şi resemnat. Nu neapărat în această ordine.