Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul Internaţional de film NexT, 2013

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Umorul unui Moromete ardelean - Şanţul, premiat la NexT, 2013


aprilie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Câştigător al Premiului Publicului pentru film românesc la Festivalul Internaţional de Film - NexT 2013, Şanţul este un scurtmetraj care explorează mediul rural românesc, oferind o poveste savuroasă din punct de vedere al desfăşurării acţiunii, dar mai ales din punct de vedere al oralităţii. Comicul însoţeşte filmul, fiind predominant la nivelul limbajului (notăm aici declaraţia cvasi-ironică a regizorului de a fi inserat cât mai multe înjurături pentru a atrage simpatia spectatorilor), dar şi la nivelul caracterului, în ceea ce priveşte cele trei personaje principale - Vasile, soţia sa, Lucreţia şi Petre. Estetica realistă nu părăseşte nici ea realizarea tehnică a acestui film, neavând un caracter atât de pronunţat ca în cazul altor filme realist-observaţionale (cadre lungi, camera hand-held, eliminarea montajului), ci părând că păstrează mai degrabă o abordare corectă, concretă, în care camera nu este folosită ca să înfrumuseţeze acel peisaj explorat, ci să-l redea cât mai fidel cu putinţă. O abordare strict narativă, să-i spunem. Aşadar, putem conchide că filmul îşi propune să redea un mediu social, prin prisma unei poveşti legate de tergiversarea unui ţăran, căruia statul îi impune săparea unui şanţ în faţa casei, tergiversare care duce la promisiunea făcută unui prieten, ţigan, de a-i boteza copilul. Cum procedează regizorul în acest sens? Preocupare lui principală este de a reda filmic acel mediu sau de a extrage, cu cât mai mult profit de entertainment posibil, umorul unor situaţii de viaţă obişnuite? Sau, ca să fim mai precişi, comicul este un efect sau un scop? Şi dacă este un scop, e condamnabil acest lucru?

În primul rând, este de remarcat că filmul nu propune nicio clipă o viziune rasistă / xenofobă faţă de personajul rrom - Petre, fiind prezentat ca un bărbat cumsecade, care-şi caută naş pentru fiul său nou-născut şi care se confruntă cu atitudinea negativă din partea altor familii (greu de catalogat drept xenofobă). Reticenţa Lucreţiei cu privire la cumătrie vine pe fondul unor argumente mai degrabă personal-tradiţionaliste (Petre ar fi "prostit-o" pe Viorica să-l ia pe bărbat) şi o ironizare a comportamentului său vizibil şi în film - felul cum dansează, de parcă "şi-ar da cu picioarele celea în cur". Pe de altă parte, replica lui Vasile la refuzul nevestei "Da' ce, el nu-i tăt om în faţa lui Dumnezău?!" nu încarcă filmul nici cu o viziune strict anti-rasistă, lăsând această problemă la nivelul simplu al percepţiei sociale politically correct. În acest caz, firul narativ al poveştii - lui Vasile nu-i face plăcere să-şi sape singur şanţul, aşa că preferă să mituiască subtil un ţigan să-l sape, promiţându-i că-i va boteza copilul - nu creează un fond comic pronunţat, definibil drept comic de situaţie. Poveştii îi rămâne, deci, rolul de oferi premisele unui altfel de comic, urmărit cu predilecţie de film, comicul de limbaj.

Dacă urmărim structura personajelor, Vasile e un Moromete mutat din Siliştea-Gumeşti într-un sat din inima Ardealului, care, deşi nu are de înfruntat aceleaşi probleme ca personajul lui Preda, împrumută cu succes capriciile moromeţiene precum ironia aspră, firea autoritară, tergiversarea, spiritul independent al personajului reliefat aici în relaţie cu soţia sa (şi predat ca o lecţie de viaţă lui Petre, în legătură cu subordonarea femeii faţă de bărbat). Până şi Lucreţia devine o Catrina cicălitoare, bisericoasă, care cedează într-un final în faţa soţului ei. Regizorul subliniază firile personajelor prin cadre distincte, precum cel prin care o vedem din spate pe soţie cum pleacă ţanţoşă la biserică sau cel în care Vasile îşi pune nervos ţigara la pălărie şi începe să dea stângaci cu sapa în pământul arid. Totuşi, chiar şi în cazul acestui procedeu, efectul comic este potenţat de măsura limbajului, deseori subliniat prin prim-planuri în care este înfăţişat personajul (cel mai des, Vasile) cum vorbeşte, analizându-i-se mişcările faciale din care par a fi extrase grimasele sau mimica, pentru a lăsa loc cuvintelor.

Am hotărât, aşadar, că pilonul fundamental pe care se sprijină umorul acestui film este limbajul. De ce e el atât de urmărit? Nu, oare, pentru că, pentru spectatorul de rând, reprezintă un soi de exotism, care-l atrage şi-l face să râdă prin insolitul său (lăsând la o parte prestaţiile actoriceşti impecabile ale actorilor Adrian Titieni, Gabriela Popescu şi Sergiu Costache)? Dar dacă extragem ardelenismul neaoş al replicilor, căruia nu-i contestăm autenticitatea în cazul acelui mediu, cât anume din efectul comic al filmului mai rămâne în picioare? Intuiţia care se naşte, atunci, asupra filmului, este că regizorul nu a urmărit într-atât portretizarea unui anumit mediu, comunităţi sau mentalităţi, din moment ce faptele prezentate sunt universale şi nespecifice doar pentru acea zonă geografică, ci mai degrabă reliefarea felului de a vorbi a unor personaje, sprijinindu-se pe câteva crochiuri şi ele, deja propuse în literatură. Dacă facem o paralelă cu un film similar, Chefu' al lui Adrian Sitaru, atitudinea "oralo-filă" pentru graiul ardelenesc limitează experienţa vizuală la una auditivă, deşi imaginea ambelor filme este ireproşabilă. Diegeticul anihilează mimesis-ul acestor două filme (sau îl înăbuşă, cel puţin), făcând din ele cronici ale oralităţii, folosite în scopul amuzamentului. Revenim însă la întrebarea de la început - este acest lucru condamnabil?

În cazul în care coloratura limbajului duce spre o formă fără fond, în cazul actorilor, spre un contre-emploi folosit ca truc teatral (cioacă), da. Şanţul lasă această impresie, poate, datorită sublinierii acestor trucuri prin poziţionarea camerei, care dă consistenţă şi îngroaşă înjurăturile şi expresiile regionalistice şi aşa destul de frecvente în scenariu şi datorită economiei textului pretată la un scurtmetraj, în care, în esenţă, se vorbeşte mult şi se întâmplă puţin. Chiar dacă această accentuare este prezentă cu rolul clar de a distra publicul, ea nu este orişicât supărătoare, astfel încât să pară extrasă din plauzibil sau din verosimilul poveştii şi să constituie, într-adevăr o formă fără fond. Fondul este asigurat filmic şi prin alte elemente care să susţină integrarea limbajului într-o cultură specifică - de la arhitectura caselor, peisaj, până la mâncare, fond muzical (Vocea Satului, Învârtita de pe Someş) şi intervenţia altor personaje. Din acest punct de vedere, Chefu' pare mai condamnabil. Filmul lui Adrian Silişteanu se situează, în schimb, la limita dintre omagiu realist adus unui personaj veridic, al cărui limbaj (element de fundal adus în prim-plan) reprezintă deliciul publicului şi scheci de televiziune despre ţăranii ardeleni (români şi ţigani, deopotrivă) care înjură mult.





 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de film NexT, 2013


2 comentarii

  • Un scurt metraj Bun
    Sirb Andrei, 27.01.2014, 18:45

    Unde pot gasi filmul sau de unde se poate cumpara?


    • RE: Un scurt metraj Bun
      Razvan Penescu [membru], 27.01.2014, 20:26

      Din păcate problema scurtmetrajelor româneşti este că se pot vedea doar în festivaluri. Uneori şi la HBO, dar nu toate şi nu de multe ori.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Sabina Balan


Alte articole

 NexT are cei şapte ani de-acasă, Cezar Gheorghe
 NexT 2013: Festivalul filmelor scurte şi al prieteniilor lungi, Mihai Fulger
 NexT Film Festival, 2013 - Gala de Premiere a câştigătorilor, Mădălina Dumitrache
 Filme româneşti premiate la NexT, 2013, Andrei Şendrea
 Oscars Night - Festivalul Internaţional de film NexT, 2013, Sabina Balan
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de film NexT, 2013


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer