O poveste liniară şi previzibilă, frumos filmată, corect jucată, cumplit de ardeleneşte vorbită (ca şi în cazul Chefu'-lui lui Adrian Sitaru, considerat, la Gopo 2013 cel bun scurtmetraj al anului 2012, e, adesea, nevoie de subtitrări), scrisă cu gând de a aşterne pe peliculă câteva dintre antitezele între discurs şi faptă de găsit la oamenii timpurilor noastre. Conform scenariului cam roz al Claudiei Silişteanu, rasismul anti-ţigănesc, de pildă, e doar o vorbă, uşor isterică, aruncată în vânt şi degrabă contrazisă de faptele ardeleanului omenos şi bun creştin. La fel, dincolo de pojghiţa de insulte reciproce azvârlite cu generozitate, bărbatul şi femeia din gospodăria cam dărăpănată sunt legaţi, de fapt, prin consistente fire de sinceră afectivitate care îi fac să meargă împreună prin toate ale vieţii.
Singura porţiune convingătoare a filmului e lecţia de manipulare pe care o livrează personajul lui Titieni, ce îşi atinge scopurile cu şiretenie şi histrionism, dar şi acest întreg demers e învăluit într-o aură de joc copilăresc, care, oricâte minciuni şi prefăcătorii ar include, nu se poate termina altfel decât cu happy-end.