aprilie 2013
Festivalul Internaţional de film NexT, 2013
... care îţi deschide apetitul pentru scurtmetraje într-un asemenea hal încât ai sta toată noaptea în sala de cinema să zici "Next!" după fiecare film văzut. Primăvara festivalurilor de film, care animă iubitorii de cineva din capitală de prin martie, continuă după Festivalul de Film Cinepolitica şi One World Romania cu acest colorat NexT, mai tineresc şi mai eclectic decât toate. Cu toate acestea, NexT-ul despre care vorbim transmite o impresionantă desfăşurare de forţe, de la programele prezentate în festival (retrospectivele unor mari festivaluri de film europene precum cel de la Aubagne, Oscaruri sau Semaine de la Critique), seminariile educative organizate de JTI, şi toate instituţiile implicate în proiect (nu putem să nu remarcăm prezenţa Adei Solomon ca director de festival, sprijinul CNC-ului şi Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principesei Margareta a României), până la sponsori şi premii. Aşadar, acum cu noile prognoze meteo nu mai aveţi niciun motiv să staţi acasă, selecţia de filme din festival (alcătuită de criticul de film Andrei Gorzo şi de Irina Trocan) va lovi în toate direcţiile şi va nimeri, cel mai probabil, gusturile şi celui mai pretenţios spectator din sălile de cinema de la Studio, Corso şi Patria. De mers, deci!

Deschiderea de miercuri seară (10 aprilie 2013) de la Cinema Studio a dat rapid startul primului calup de filme din competiţie - un scurtmetraj românesc, trei străine (unul australian, unul german şi unul francez) şi un mediu-metraj, coproducţie Rep.Moldova - Germania. Antreu, fel principal şi desert: Şanţul, în regia lui Adrian Silişteanu, Yardbird, regia Michael Spiccia, La Ravaudeuse, Simon Fillot, Eat, Moritz Kramer şi Panihida, mediumetrajul regizoarei Ana Felicia Scutelnicu.

Toate diferite între ele şi diferite de, să zicem, peisajul cinematografic românesc actual - şi mă refer aici la "exacerbarea realismului", nu ca la un defect, ci doar ca la un element de comparaţie (de aici exclud Panihida, pe care nu am apucat să-l văd). Pe lângă obscuritatea, fantezia sau excentricitatea filmelor străine, chiar şi comicul neaoş-ardelenesc al primului scurtmetraj românesc din competiţie reprezenta o sforţare înspre entertainment cinematografic, mai mult decât înspre problematizare sau reprezentarea realistă a unui mediu social. Ceea ce, repet, nu trebuie să funcţioneze ca un reproş, ci ca o remarcă asupra unei tendinţe comune a filmelor văzute, ce lucrează concomitent cu abordările lor foarte diferite. Fie că e vorba despre un ţăran ardelean parcă desprins din snoavele bătrâneşti, despre o fetiţă cu puteri supranaturale şi înclinaţii de pet-lover, despre o animaţie bizară cu păpuşi din cârpe sau despre un fotomodel care mănâncă tot ce prinde (la propriu!), toate scurtmetrajele au înclinaţia clară de a şoca, de a distra sau de a pune la lucru imaginaţia, fără să propună subiecte prea grele. Dar la toate realizările tehnice sunt impecabile.

Seriile de filme din competiţie continuă şi se reiau până sâmbătă dimineaţa, aşa că va fi destul timp să explorăm marea de filme de la NexT, care se anunţă plină de surprize.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus